Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

na]ionale, [i pentru c` a fost [i prima dintre traducerile mele, a r`mas pentru
mine o carte foarte semnificativ` [i drag`.
– Nu este u[or s` traduci poezie [i, cu atât mai mult, lirica oral`, lirica
obiceiurilor tradi]ionale. A fost pentru dumneavoastr` o real` provocare, dar
[i o munc` asidu`. Cum au fost receptate traducerile din poezia româneasc`
în Chile, Peru, Mexic, Spania?
– ßtiu c` s-au publicat recenzii ale traducerilor mele în reviste de specialitate
[i în publica]ii culturale. Acestea, f`r` excep]ie, au scos în eviden]`
enorma transcenden]`, for]a, capacitatea de c`utare a poeziei române[ti, iar
unii poe]i precum Marin Sorescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Mihai Eminescu
[i mul]i al]ii fac deja parte dintr-o hart` de interes poetic într-una din limbile
cele mai vorbite de pe planet`. A[ vrea, de asemenea, s` eviden]iez munca
profesoarei, traduc`toarei [i cercet`toarei române Gabriela C`pr`roiu, de la
Universitatea La Verne, California, care a scris o str`lucit` tez` de doctorat
la Universitatea din California cu titlul ,,Conexiunea român`: Alberti, Neruda,
Lara”, care, pe scurt, trateaz` rela]ia dintre politic` [i literatur`.
– În volumul „Insule plutitoare” – ap`rut la Editura „Cartea Româneasc`”,
Bucure[ti, 1980 – aminti]i de copil`ria „neocrotit`” sau de „via]a câineasc` a
exilatului dintotdeauna”. Volumul publicat la Editura „Univers”, Bucure[ti, 1979,
poart` titlul „C`l`torul neîmplinit”. Toate aceste fragmente de vorbire îmi par a
face parte din aceea[i familie semantic` a durerii metafizice a dezr`d`cin`rii.
A]i reu[it s` v` g`si]i lini[tea, stabilitatea toposului sufletesc [i creator sau [i
acum v` pute]i asem`na cu o insul` plutitoare?
– Titlurile celor dou` c`r]i publicate în România sunt suficient de sugestive.
Dictatura a presupus o ruptur` drastic` în modul de a fi [i a exista, nimic nu
a mai fost la fel [i, chiar [i în ziua de azi, nimic nu mai este la fel. Am pierdut
un mod de a ne rela]iona între noi, între noi [i lume. Unii dintre prietenii mei,
îmi spun în glum` c` acum sunt un român exilat în Chile.
– Ce amintiri ave]i despre satul dumneavoastr` unde „indienii mapuche
cheam` ploaia”?
– Sunt în continuare acolo, nu doar în memorie. Mama mea tr`ie[te în
acel sat, Nueva Imperial [i o vizitez de câte ori pot. Prezen]a satelor originare
în Chile este tot mai puternic` [i are un accent revendicativ tot mai înalt. Sunt
minorit`]i marginalizate care lupt` pentru a se face auzite. Nu invoc` doar
ploaia, ci [i justi]ia istoric`.
– În 1964, a]i fondat grupul [i revista „Trilce”. Cum s-a n`scut aceast`
genera]ie literar` de poe]i chilieni [i care a fost rolul ei?
– Importan]a [i transcenden]a Grupului [i Revistei Trilce s-au impus ,,în
ciuda noastr` în[ine”. Niciodat` nu ne-am gândit [i nu ne-am propus aceast`
transcenden]`. Acum ne este foarte clar c` genera]ia noastr` – genera]ia anilor
'60 sau Genera]ia Trilce, care a fost numit` [i genera]ia decimat`, din cauza
ravagiilor f`cute de lovitura militar` – s-a n`scut [i s-a consolidat plecând de
EX PONTO NR.3, 2009
57