Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

imun` la lovituri de stat. Erau timpuri în care ,,s-au petrecut multe lucruri frumoase
[i altele greu de în]eles”, cum am scris într-un poem - [i scuz`-m` pentru
aceast` autoreferire. Lovitura fascist` a fost, desigur, unul dintre aceste lucruri
imposibil de în]eles [i toat` acea urmare de asasinate, torturi inimaginabile,
exil, persecu]ii extreme [i alte lucruri nu mai pu]in importante. România a fost
atunci pentru mine un r`gaz. De asemenea, momentul pentru a reflecta la
cele întâmplate [i de a încerca s` mi le explic. Aceasta am f`cut în primele
poeme scrise acolo, în locul meu de refugiu [i siguran]`. S` ajung în România
a însemnat s` scap de cruzime [i de pericolul iminent (de fapt, din cauza unei
confuzii de nume fusesem condamnat la 40 de ani de închisoare) s` cunosc o
poezie cu un înalt voltaj, s`-mi fac prietenii care m-au f`cut s` renasc [i m-au
ajutat s` în]eleg c` înc` mai era posibil` fraternitatea [i speran]a. Nu [tiu cât
s-au schimbat oamenii sau literatura, dar eu am g`sit acum, în 2009, aceea[i
calitate uman` [i aceea[i poezie intens` [i lucid` din totdeauna.
În 1974 am ajuns în România printr-un lan] hazardat de situa]ii: în universitatea
unde am studiat un an întreg ne ocupam de opera lui Mircea Eliade.
Cuno[team proza lui Panait Istrati, teatrul lui Eugen Ionescu, printre al]ii.
Ascultam muzica lui Enescu [i eram fanatic al lui Dinu Lipati. La biroul meu
din universitate, primeam revista Secolul 20. În fine, eram total preg`tit s`
ajung pe meleagurile lui Eminescu [i Blaga.
– A]i tr`it experien]a închisorii... Dup` ce Pinochet a ajuns la putere
a]i fost imediat arestat. Avea]i 30 de ani. Se poate defini aceast` perioad`
„inspiratoare” pentru scriitorul Omar Lara?
– Nu. Nu a[ dori s` o definesc astfel, inspiratoare. A fost o perioad` de
teroare [i mizerie. Inevitabil sunt momente care marcheaz` cu foc [i sânge o
via]` [i, deci, o oper`. Dar niciodat` nu a[ dori acest fel de inspira]ie. Pentru
nimeni.
– A]i r`mas în România timp de 7 ani, a]i reu[it s` înv`]a]i limba român`,
a]i urmat Facultatea de Litere a Universit`]ii din Bucure[ti [i v-a]i f`cut mul]i
prieteni din rândul scriitorilor. Care a fost factorul declan[ator al pasiunii fructuoase
pentru traducerile din limba român`?
EX PONTO NR.3, 2009
56
– Prima mea apropiere de ]ara româneasc`, cu cultura ei [i via]a de zi
cu zi a fost o experien]` ,,literar`”. În primul rând de lecturi [i conversa]ii cu
profesori [i scriitori români. Apoi a venit Universitatea, unde am urmat cursul
de limb` [i, pe urm`, Facultatea de Limbi Romanice. Din acea clip` nu am încetat
c`utarea, cunoa[terea [i practica traducerii, pentru care am avut sprijinul
hot`râtor al unor persoane ca Maria Elena R`voianu, Victor Ivanovici, Mihai
Cantuniari, Dinu Fl`mând, mereu în amintirea mea, mereu în recuno[tin]a
mea. Am început munca mea de traduc`tor cu poe]i precum Marin Sorescu,
ßtefan A. Doina[, Mircea Ciobanu, Petre Stoica, Gellu Naum, Ana Blandiana,
Nichita St`nescu, Ioana Cr`ciunescu, Ioanid Romanescu, Eugen Jebeleanu,
Ion Caraion [i mul]i al]ii, mul]i dintre care mi-au fost apoi prieteni. Prima carte
tradus`, în colaborare cu Victor Ivanovici, a fost ,,Lirica obiceiurilor tradi]ionale
române[ti” (Poesia popular tradicional rumana). Poate c` din cauza dificult`]ilor
caracteristice pentru faptul c` am plecat de la o limb` popular`, folcloric`
pentru a fi citit` [i în]eleas` într-o limb` cum este spaniola, cu atâtea nuan]e