Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2009
52
ea în configurarea imaginilor ob]ine ades materialit`]i congruente, înrudite cu
pictura în ulei, asociate unei largi game cromatice, care v`desc, în ansamblu,
empatice semne ale comunic`rii. A[a apar pete de culoare aplicate pe pânz`
sau cartonul-suport, f`r` conture; alteori cu delimit`ri par]iale ale unui desen
întrerupt sau nu, dar apt s` sugereze privitorului construc]ii de forme.
Armoniile de culoare îi apar]in; ele nu copiaz` natura; doar o sugereaz`,
adesea, în tonuri vii, de o str`lucire remarcabil`. Ea, culoarea, îi sluje[te pentru
înscrierea atmosferei. Artistul întreprinde de ani buni studiul raportului [i analogiilor
dintre formele datelor naturii [i ale celor artistice, care implic`, dincolo
de folosirea unui desen sigur (care are ades „t`ietura" specific` designerului),
capabil s` dea contur reprezent`rilor [i, adâncindu-se în studiul peisajului, nu
uit` nici o clip` ansamblul de date participative la alc`tuirea întregului: desen,
culoare, lumin` [i atmosfer` ...
Ca [i cum [i-ar rememora mereu sfatul cuprins în câteva cuvinte ale lui
Leon Battista Alberti c`: „…pentru a deveni maestru arta se cucere[te treapt`
cu treapt`, prin silin]`, perseveren]` [i studiu f`r` m`sur`”, ciclurile sale de
lucr`ri denudeaz` continua sa aplecare c`tre cercetarea, în]elegerea [i însu[irea
naturii ca dat existent, devenit fapt interior, prin faceri [i desfaceri
ale componentelor ei esen]iale, prin repetate, multiple, pân` la obsesie, a
desenelor preg`titoare, perfectibile doar prin propria-i observa]ie [i perseverent`
interven]ie.
Lucr`rile sale de dup` debut par s` aib` un caracter ludic, a[a cum însu[i
Dürer spunea, anume c` „…la început arti[tii erau to]i copii, aveau [i gust de
joac` [i bucuria muncii…”; artistul nostru a p`strat un anume sens „jocului"
s`u „serios", care a presupus evolu]ie temeinic` în ani, sesizabil` în oper`.
Observa]ia este confirmat` de crea]iile ultimilor ani, în care consecin]ele observ`rii
naturii vor fi duse pân` într-un punct din care el le preia ca forme ale
unor posibile abstractiz`ri, ce conduc spre o pictur` „nou`". El [i-a format o
gramatic` plastic` proprie, în care imixtiunea fotografiei este necesar-folositoare
înnoirilor din ce în ce mai spectaculoase.
F`r` îndoial` c` la o privire mai atent` suntem îndrept`]i]i s` remarc`m
c`, dincolo de aparen]a de „joc" evident` în suita de opere expuse în ampla
expozi]ie din 1998 deschis` la hotelul „Prezident" din Mangalia, exist` o not` de
profunzime în elabor`rile consecutive ale unor imagini ob]inute prin simplific`ri
[i abstrageri de planuri eliptice, sau r`sturn`ri de planuri [.a.m.d. Parcursul
s`u creator a devenit în ultimii ani mai dens, mai strâns legat de descrierea [i
reorganizarea formelor din natur`, a observ`rii lumii [i structurilor ei variate;
aici fotografia sluje[te la „preluarea" unor fragmente care, prin suprapuneri
ipotetice, supradimension`ri sau delimit`ri, apar ca texturi dense, palpabile,
congruente, definind uneori date necesare reformul`rii realului în inedite
compozi]ii. ßi adesea acestea au un pronun]at caracter abstract, observat,
cunoscut în realitatea înconjur`toare, doar ca fragmente ale întregului. Ceea
ce rezult`, eman` o puternic` for]` liric`, tr`s`tur` specific` întregii sale crea]ii:
alc`tuiri de o simplitate sublimat`, de o puritate mereu sesizabil`.
Peisajele sale au un caracter concret; imagini ale lumii v`zute, în care
artistul pune o ordine – „ordinea sa sufleteasc`" în întregul ei. În sprijinul
acestei afirma]ii aducem preferin]a pentru compozi]iile înscrise preponderent
pe orizontale, cadru în care se grupeaz`, în desf`[urare, elementele componente
ale imaginilor: case, copaci, b`rci, str`zi etc., ca ni[te interpuneri
necesare spa]iului deschis al atmosferei. În acest chip artistul ob]ine imagini
stabile, lini[tite, ale unor „a[ez`ri orizontale clare", cum le spunea Klee. Efec-