Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

19.11.2014 Views

trandafiri pe suprafa]a lung` nescris` a gr`dinii de trandafiri menit` acestui câine-dumnezeu care se recunoa[te pe pragul desp`r]irii în memoria asta etaleaz` performan]a trandafirilor care-a înso]it omul [i a condus spre dânsul înainte s` moar` nu te descurajezi când toate urmele se rezum` la o mân` de petale pe care suflul le-a dus peste capul lui pe deasupra ierbii v`lul pe care nu-l poate atinge cât de pu]in cum n-a [tiut s`-l ridice odinioar` într-o alt` amintire v`lul apropiat [i la-n`l]imea capului s`u lina impregnare de alb [i purpuriu improprii cuvântului pur [i simplu la cap`tul firului între avântat [i respins în lumina metaforei primind toate sunetele aduse de zeul-câine la suprafa]` f`r` s-o str`pung` (Trastereve) Ea înt~lne[te iar`[i ora[ul, în sensul c` face exegeza dispari]iei sale. În Trastevere, odat` ce cople[isem ciorchinele bizar al fluviului, ajuns poate la vremea culesului, chiar în pia]a asta d`ruit` cu-o podgorie, ne-am împov`rat cu imagini ce erau doar o pre]ioas` mas` de aer roman pe capetele noastre. Aerul plin de ifose, trecuse de amiaz`, umbra zidului înalt al hanului ne îndep`rta de ciudata iubire ce urca din fe]ele de mas` curate [i din tencuiala alb` înce]o[at` cu frunze. Ora[ul [i clipa prielnic`, dorit` din toate puterile noastre, forma cuplul. Be]ia sper` c` orice cuvânt o dezgole[te, eu vorbeam, briza se ridica din fluviu ca binevenita ezitare din vie]ile noastre, pe m`sur` ce suflul din fa]` în fa]` cre[tea în preajma tot mai iubit` a arbitrarului din cuvinte. EX PONTO NR.3, 2009 45

Seara din nou în Trastevere, în micul grup al celor din folk-studio genunchii no[tri smulgeau cu-ncetul un perete [i jalonau c`utarea, ce nu era decât ruina imens` a tuturor celorlalte. Ea n-avea scârb` pentru faptul c` fusese traseu al timpului, [i s`-l urmeze dovede[te îns`[i existen]a ora[ului, atunci când nu mai este vreo alt` prob`. Ea atinge acest punct de unire de iubire [i de s`r`cie. ßi apare astfel într-un [ters bun-g`sit. 9 EX PONTO NR.3, 2009 46 S` te strecori în ora[, printre faldurile unde femeia a[teapt`, e-o ocazie lin întrecându-se cu imaginea care-o atinge. Brusc, pe fa]a ei emo]iile contradictorii tatueaz` p`mântul locuibil. Azi ea devine cea care distribuie c`utarea, dar într-un chip ciudat : ea m` cunoa[te, ea care-ncerca s` m` desfiin]eze. Evident : e femeia-ndr`git`. Ea îmi hot`r`[te timpul, m` gr`be[te, zorul matinal, propria-mi efigie, [i decum m`-ntorc spre originea ei, c`utând-o, m`rinimos, ea divizeaz`, distruge argumentele în fiecare sear`, le schimb`-n fiecare diminea]`, pân`-n ziua când m` deprind cu certitudinea c` nici o c`l`torie nu va reg`si noima întoarcerii, ci m` va conduce mereu c`tre figura prezent`-n locul ei, hazardata, biruitoarea, care ocup` ora[ul, nestatornic` precum marea. Lâng` zidul care ne desparte de Tibru [i ne-mpiedic` s` vedem timpul sporit de ultimii ani, eu spun c`-ntotdeauna i-am ascuns c`utarea, i-am ocultat faptul c` am [tiut boteza timpul, f`r` s` m` rezum la pseudonimele ce-i reveneau, am f`cut totul s` limpezesc certitudinea c` nimic nu fusese jucat, c` ea n-avea nimic de-a face cu figura mitologic`, Gorgona roman`, abia îndulcit` de str`zile ora[ului, în ciuda suferin]ei [i-a somnului ei disperat. M`rturisesc c` m-am în[elat, c` n-a fost ea aceea pe care-am v`zut-o prima oar`, ne[tiind cui îi eram destinat, ci c` ea este feti[cana aflat`-n paza mitului s`u accesibil, c` ea duce-n gesturi un vis pe care-l împarte

Seara din nou în Trastevere, în micul<br />

grup al celor din folk-studio genunchii no[tri<br />

smulgeau cu-ncetul un perete [i<br />

jalonau c`utarea, ce nu era decât ruina imens` a<br />

tuturor celorlalte. Ea n-avea scârb` pentru faptul<br />

c` fusese traseu al timpului, [i s`-l urmeze dovede[te<br />

îns`[i existen]a ora[ului, atunci când nu mai este<br />

vreo alt` prob`. Ea atinge acest punct de unire de<br />

iubire [i de s`r`cie. ßi apare astfel<br />

într-un [ters bun-g`sit.<br />

9<br />

EX PONTO NR.3, <strong>2009</strong><br />

46<br />

S` te strecori în ora[, printre faldurile unde<br />

femeia a[teapt`, e-o ocazie lin întrecându-se<br />

cu imaginea care-o atinge. Brusc,<br />

pe fa]a ei emo]iile contradictorii<br />

tatueaz` p`mântul locuibil.<br />

Azi ea devine cea care distribuie<br />

c`utarea, dar într-un chip ciudat : ea<br />

m` cunoa[te, ea care-ncerca s` m` desfiin]eze. Evident<br />

: e femeia-ndr`git`. Ea îmi<br />

hot`r`[te timpul, m` gr`be[te, zorul<br />

matinal, propria-mi efigie, [i decum m`-ntorc<br />

spre originea ei, c`utând-o, m`rinimos,<br />

ea divizeaz`, distruge argumentele în<br />

fiecare sear`, le schimb`-n fiecare diminea]`,<br />

pân`-n ziua când m` deprind cu certitudinea<br />

c` nici o c`l`torie nu va reg`si noima<br />

întoarcerii, ci m` va conduce mereu c`tre<br />

figura prezent`-n locul ei, hazardata, biruitoarea,<br />

care ocup` ora[ul, nestatornic`<br />

precum marea.<br />

Lâng` zidul care ne desparte de Tibru<br />

[i ne-mpiedic` s` vedem timpul sporit de<br />

ultimii ani, eu spun c`-ntotdeauna i-am<br />

ascuns c`utarea, i-am ocultat faptul c`<br />

am [tiut boteza timpul, f`r`<br />

s` m` rezum<br />

la pseudonimele ce-i reveneau, am f`cut totul<br />

s` limpezesc certitudinea c` nimic<br />

nu fusese jucat, c` ea n-avea nimic de-a face cu<br />

figura mitologic`, Gorgona roman`, abia<br />

îndulcit` de str`zile ora[ului, în ciuda<br />

suferin]ei [i-a somnului ei disperat. M`rturisesc<br />

c` m-am în[elat, c` n-a fost ea aceea<br />

pe care-am v`zut-o prima oar`, ne[tiind cui<br />

îi eram destinat, ci c` ea este feti[cana<br />

aflat`-n paza mitului s`u accesibil, c` ea<br />

duce-n gesturi un vis pe care-l împarte

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!