Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC
Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC
„Plec`m în vacan]`. Un week-end, atât...” Ne-a tras a]a spre Moa[ele, adic` dincolo de Valea C`lâii, între noi cu Muntele [i P`durea Veche. Am în]eles asta abia a doua zi, urcând spre Stâni, cum am în]eles [i c` din vremea stagiaturii urcam acolo, f`r` s` în]elegem, în „perioada c`ut`rilor pajurei” c` ne afl`m în cealalt` margine a fiefului... decor de carte nepublicat`. Bineîn]eles c` am g`sit ceva la Stâni, ceva care ne-a închis cercul istoriei (altfel, n-a[ mai fi scris-o), iar întâmplarea din urm` are destul straniu prin stranietatea coinciden]ei: Mo[ Carâmb, ciudatul, nu ie[ea din ocolul lui de pe munte decât de dou` ori pe an, dup` sare [i f`in` [i nu vara... Atunci se apropiase de Stâni chemat de ciobani, pentru c` boleau ni[te oi [i era teama de a nu se îmboln`vi toate. „C` cu veterinalii...” Bineîn]eles, nu ni l-am putut apropia pe b`trân. Nici nu i-am vorbit, m`car, pentru c` doar cel`lalt mo[, Pa]a ciobanul, avea drept s` se apropie de Caramb [i s`-i vorbeasc`. L-am urm`rit cu binoclurile, din c`su]` (scund, iute, c`lcând ap`sat [i p`rând c` sub c`ciula surie p`rul b`rbii [i al pletelor i se zburle[te [i se înmoaie când [i când), l-am v`zut treb`luind pe lâng` oi, vorbind cu Pa]a, apoi plecând direct spre munte, ducând o joard` [i, încol`cit` pe um`rul stâng, o funie groas`. Pa]a, care cred c` i-a fost un soi de ucenic, în tinere]e, ne-a povestit, mai apoi ([i parc` era la el un soi de invidie rea) c` mo[ Carâmb, ciudatul, se num`ra din soiul solomonarilor vechi, [tia vr`ji [i t`m`duieli, avea cale b`tut` ori la Bunul Dumnezeu, ori la Dracul, împlinise veacul (!?) [i se p`stra verde, tot timpul `sta tr`ise numai în cocioaba lui de la ]ura, poate cu acelea[i câteva oi, cu vaca [i mereu acela[i câine, nici bol[evicii nu-l c`lcaser`, semn în plus c` [tia s` fac` vr`ji, [i îi mai ajuta pe câte unii care [tiau cum s`-l abordeze. Pân` mai ieri, urca la el un alt b`trân aidoma, unul de tot chel, venind de nu se [tie unde, [i poate c` mo[ul se ducea [i el la acela, s`-l caute, [i atunci lipsea pu]in de acas`, [i nu îndr`znea nimeni s` se apropie de b`t`tura lui. Unchiul lui Pa]a sus]inea c`, înainte, venea în ¥ura [i un pletos-b`rbos chior [i [chiop, pe care îns` îl sfârtecaser` lupii, în vremea r`zboiului, [i înc` un ciudat, unul ro[covan [i mare, uria[, cât... Dar [i pe acela îl mâncaser` ni[te fiare, tot a[a, vara, lupi, ur[i... „`ia nu mai sunt, n-o s` mai fie nici Carâmb, sau cum l-o chema cu adev`rat, dar `sta, [tiu eu, zice c` o s`-l ia în c`ngi o pas`re mare, mare, [i o s`-l urce în t`riile Cerului, deasupra norilor pe care îi st`pâne[te. Iar asta, numai dac` nu uit` s`-i pun`, jivinei, de mâncare, miere [i nuci într-o ulcic` nou`, la fiecare zece ani, în locurile în care ea coboar`, mereu în altul, ca s` o îmbuneze...” Am r`mas la Stâni numai o sear`, iar la cabana de la Moa[ele înc` o zi. Am vorbit foarte multe, dar abia la urm`, pe drumul de întoarcere, ca s` nu lase dopul în mâna acelui Pa]a, prietenul I. I. N. a spus c` trebuie s` mai ascult`m o dat` gâng`veala lui Toader cel retardat, din înregistrarea f`cut` de profesor, ca s` în]elegem dac` acela v`zuse umbra care luase ziua coborând pe malul râului, sau urcând direct la Cer. ßi c` mai trebuia g`sit` fiara care m~nca miere [i nuci ascunse \n oal`, sub p`m~nt. Dup` care am râs, desigur... EX PONTO NR.3, 2009 29
manuscrise. inedit PERICLE MARTINESCU Singularul Constantin Fântâneru C EX PONTO NR.3, 2009 30 onstantin Fântâneru f`cea parte din acea „genera]ie tân`r`” ce s-a afirmat, uneori cu aplomb, adesea chiar cu un accentuat virus de frond`, în perioada interbelic`, perioad` r`mas` în istoria culturii noastre drept una dintre cele mai prolifice [i mai glorificate. Dar când se spune „genera]ia tân`r`” se folose[te un generic ce poate fi aplicat la mai multe valuri de genera]ii succesive, diferen]iate între ele prin intervale mici de timp – trei sau patru ani numai – îns` având fiecare timbrul ei estetic [i intelectual raportat la momentul când [i-a f`cut intrarea în arena literar`. Prima „genera]ie tân`r`”, care a [i pus în circula]ie aceast` denumire emblematic`, a fost aceea de la 1927, a lui Mircea Vulc`nescu, Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Mihail Sebastian, Dan Botta [i ceilal]i, deveni]i mai pe urm` actori [i reprezentan]i de frunte ai literaturii [i artei din acele vremuri. A doua „genera]ie tân`r`”, semnalat` imediat dup` cea anterioar`, prin 1931-1932, s-a relevat printr-o [i mai g`l`gioas` prezum]iozitate, mergând pân` la nihilism, negativism [i alte tendin]e anarhizante, ca refuz al vechilor dogme [i modalit`]ii literare [i artistice dinaintea ei. În decursul anilor [i-au mai spus cuvântul câteva „genera]ii tinere”, o a treia, o a patra, pân` prin 1940, când, odat` cu ultimul val, al c`rui exponent era Vintil` Horia, s-a încheiat seria, evenimentele c`p`tând noi întors`turi [i disputele dintre tineri [i b`trâni deplasându-se pe alte planuri. Constantin Fântâneru r`mâne integrat în a doua „genera]ie tân`r`”, adic` aceea ap`rut` imediat dup` 1930. Spre deosebire de celelalte îns`, aceast` genera]ie s-a ivit sub ni[te auspicii speciale, într-o ambian]` moral` [i sufleteasc` ce avea s`-[i pun` amprenta pe întreaga ei componen]` creatoare. Este vorba de un fel de „r`u al veacului”, cum observa C`linescu, ce se caracteriza prin nelini[te, anxietate, sete de absolut, ca diverse dileme metafizice, mai presus de eventualele [i realele neajunsuri de care se loveau în via]a de toate zilele oamenii tineri de atunci. Erau anii când se infiltrase în cultura noastr` o anumit` viziune de coloratur` „sumbr`” asupra existen]ei, ilustrat` prin câteva crea]ii ce d`deau tonul. S-ar putea invoca aici o poezie a lui Lucian Blaga, publicat` ceva mai înainte (prin 1925), intitulat` premonitoriu Triste]e metafizic`. Aceasta a fost numai un semnal. Dup` aceea aveau s` urmeze contribu]ii mai directe, la obiect, [i mai nuan]ate, proprii genera]iilor de dup` Blaga. E destul s` amintim doar câteva titluri, aflate în gesta]ie [i care aveau s` ias` la lumin` în curând, pentru a indica tonusul spiritual al momentului: Pe culmile disper`rii de Emil Cioran, Existen]a tragic` de D.D. Ro[ca, Nu de Eugen Ionescu [i altele. Tinerii poe]i ce debutau în acei ani de la începutul
- Page 1 and 2: iulie - septembrie 2009 Nr. 3(24) a
- Page 3 and 4: EX PONTO text/imagine/metatext Revi
- Page 5 and 6: Pontice ßTEFAN CUCU - Ovidius [i E
- Page 7 and 8: ar explica [i descrierea Sci]iei Mi
- Page 9 and 10: Temelia Pe prea pu]in m` sprijin, P
- Page 11 and 12: SORIN ROßCA EX PONTO NR.3, 2009 10
- Page 13 and 14: unde [i pruncii z`vorâ]i în pânt
- Page 15 and 16: EX PONTO NR.3, 2009 14 î[i potrive
- Page 17 and 18: IULIA PANå EX PONTO NR.3, 2009 16
- Page 19 and 20: EX PONTO NR.3, 2009 18 sâni plini
- Page 21 and 22: EX PONTO NR.3, 2009 20 ci s` m` pun
- Page 23 and 24: ea!) [i ceilal]i îl alc`tuim fieca
- Page 25 and 26: EX PONTO NR.3, 2009 24 mi-a povesti
- Page 27 and 28: EX PONTO NR.3, 2009 26 Dup` ce a ro
- Page 29: EX PONTO NR.3, 2009 28 vreo [oapt`
- Page 33 and 34: EX PONTO NR.3, 2009 32 vedeam zilni
- Page 35 and 36: EX PONTO NR.3, 2009 34 Occident en
- Page 37 and 38: EX PONTO NR.3, 2009 36 Sinon, au fa
- Page 39 and 40: traduceri din literatura universal`
- Page 41 and 42: mai pu]in în bezn` priveli[tea col
- Page 43 and 44: (Galateea îngerilor) EX PONTO NR.3
- Page 45 and 46: oar`. Ea era a doua oar` [i a doua
- Page 47 and 48: Seara din nou în Trastevere, în m
- Page 49 and 50: Tiziano Scarpa Tiziano Scarpa (n. V
- Page 51 and 52: în fiecare clip`? Commedia dell’
- Page 53 and 54: Constantin Grigoruţă - Farul geno
- Page 55 and 56: Constantin Grigoruţă - Piaţa Ovi
- Page 57 and 58: Constantin Grigoruţă - Pe plajă
- Page 59 and 60: EX PONTO NR.3, 2009 52 ea în confi
- Page 61 and 62: Grafica, având în prim plan Penin
- Page 63 and 64: imun` la lovituri de stat. Erau tim
- Page 65 and 66: la Întâlnirile Na]ionale organiza
- Page 67 and 68: Leo Butnaru: „...literatura din B
- Page 69 and 70: pe cea a tinerilor autori, „Clipa
- Page 71 and 72: - Probabil, a]i re]inut: m` interes
- Page 73 and 74: pontice ßTEFAN CUCU Ovidius [i Emi
- Page 75 and 76: Aucupibus noti frutices, qui sustin
- Page 77 and 78: suprarealismul DORIS MIRONESCU Max
- Page 79 and 80: EX PONTO NR.3, 2009 72 Din august 1
„Plec`m în vacan]`. Un week-end, atât...”<br />
Ne-a tras a]a spre Moa[ele, adic` dincolo de Valea C`lâii, între noi cu<br />
Muntele [i P`durea Veche. Am în]eles asta abia a doua zi, urcând spre Stâni,<br />
cum am în]eles [i c` din vremea stagiaturii urcam acolo, f`r` s` în]elegem,<br />
în „perioada c`ut`rilor pajurei” c` ne afl`m în cealalt` margine a fiefului...<br />
decor de carte nepublicat`.<br />
Bineîn]eles c` am g`sit ceva la Stâni, ceva care ne-a închis cercul istoriei<br />
(altfel, n-a[ mai fi scris-o), iar întâmplarea din urm` are destul straniu prin<br />
stranietatea coinciden]ei: Mo[ Carâmb, ciudatul, nu ie[ea din ocolul lui de<br />
pe munte decât de dou` ori pe an, dup` sare [i f`in` [i nu vara... Atunci se<br />
apropiase de Stâni chemat de ciobani, pentru c` boleau ni[te oi [i era teama<br />
de a nu se îmboln`vi toate. „C` cu veterinalii...”<br />
Bineîn]eles, nu ni l-am putut apropia pe b`trân. Nici nu i-am vorbit, m`car,<br />
pentru c` doar cel`lalt mo[, Pa]a ciob<strong>anul</strong>, avea drept s` se apropie de<br />
Caramb [i s`-i vorbeasc`. L-am urm`rit cu binoclurile, din c`su]` (scund,<br />
iute, c`lcând ap`sat [i p`rând c` sub c`ciula surie p`rul b`rbii [i al pletelor<br />
i se zburle[te [i se înmoaie când [i când), l-am v`zut treb`luind pe lâng` oi,<br />
vorbind cu Pa]a, apoi plecând direct spre munte, ducând o joard` [i, încol`cit`<br />
pe um`rul stâng, o funie groas`.<br />
Pa]a, care cred c` i-a fost un soi de ucenic, în tinere]e, ne-a povestit, mai<br />
apoi ([i parc` era la el un soi de invidie rea) c` mo[ Carâmb, ciudatul, se<br />
num`ra din soiul solomonarilor vechi, [tia vr`ji [i t`m`duieli, avea cale b`tut`<br />
ori la Bunul Dumnezeu, ori la Dracul, împlinise veacul (!?) [i se p`stra verde,<br />
tot timpul `sta tr`ise numai în cocioaba lui de la ]ura, poate cu acelea[i câteva<br />
oi, cu vaca [i mereu acela[i câine, nici bol[evicii nu-l c`lcaser`, semn în plus<br />
c` [tia s` fac` vr`ji, [i îi mai ajuta pe câte unii care [tiau cum s`-l abordeze.<br />
Pân` mai ieri, urca la el un alt b`trân aidoma, unul de tot chel, venind de nu<br />
se [tie unde, [i poate c` mo[ul se ducea [i el la acela, s`-l caute, [i atunci<br />
lipsea pu]in de acas`, [i nu îndr`znea nimeni s` se apropie de b`t`tura lui.<br />
Unchiul lui Pa]a sus]inea c`, înainte, venea în ¥ura [i un pletos-b`rbos chior<br />
[i [chiop, pe care îns` îl sfârtecaser` lupii, în vremea r`zboiului, [i înc` un<br />
ciudat, unul ro[covan [i mare, uria[, cât... Dar [i pe acela îl mâncaser` ni[te<br />
fiare, tot a[a, vara, lupi, ur[i... „`ia nu mai sunt, n-o s` mai fie nici Carâmb,<br />
sau cum l-o chema cu adev`rat, dar `sta, [tiu eu, zice c` o s`-l ia în c`ngi o<br />
pas`re mare, mare, [i o s`-l urce în t`riile Cerului, deasupra norilor pe care îi<br />
st`pâne[te. Iar asta, numai dac` nu uit` s`-i pun`, jivinei, de mâncare, miere<br />
[i nuci într-o ulcic` nou`, la fiecare zece ani, în locurile în care ea coboar`,<br />
mereu în altul, ca s` o îmbuneze...”<br />
Am r`mas la Stâni numai o sear`, iar la cabana de la Moa[ele înc` o zi.<br />
Am vorbit foarte multe, dar abia la urm`, pe drumul de întoarcere, ca s` nu<br />
lase dopul în mâna acelui Pa]a, prietenul I. I. N. a spus c` trebuie s` mai ascult`m<br />
o dat` gâng`veala lui Toader cel retardat, din înregistrarea f`cut` de<br />
profesor, ca s` în]elegem dac` acela v`zuse umbra care luase ziua coborând<br />
pe malul râului, sau urcând direct la Cer. ßi c` mai trebuia g`sit` fiara care<br />
m~nca miere [i nuci ascunse \n oal`, sub p`m~nt.<br />
Dup` care am râs, desigur...<br />
EX PONTO NR.3, <strong>2009</strong><br />
29