Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

În noaptea urm`toare, pe la ora unu, I. I. N., bolnav de singur [i înc`
mahmur, mi-a transmis prin telefon c` [tie ce are de f`cut. Îi c`[unase pe
senator ca pe un mare vinovat: de angoasele [i frustr`rile lui, de la[itatea
s`tenilor din Vale, de slug`rnicia primarului, de altele, asemenea, iar dac` ar
fi fost beat, l-ar fi acuzat de moartea profesorului îns`[i sau de cearta tat`-fiu,
petrecut` la divor]ul de Ioana.
Nu ne-am v`zut, vreo c~teva luni, iar prin telefon prietenul îmi r`spundea
scurt [i distrat.
Pe la mijlocul toamnei, a dat buzna în garsonier`, întinzându-mi o carte
sub]ire, pe coperta c`reia lucea, scris cu auriu, un titlu parc` decupat din
jurnalele copiilor de la [coala primar`: „Pajura cea uria[` din Valea C`lâii”.
M` luase ame]eala, dar mica lui dezam`gire a avut darul s` m` întremeze,
oarecum. „E numai macheta. Editura are planul prea înc`rcat [i m-a amânat
pentru decembrie... dac` atunci n-or tip`ri calendare, agende [i alte porc`rii
de-alea... Î]i place?”
Coperta: strident colorat`, cu o femeie-vamp`, despuiat`, ar`tându-[i sânii
imen[i chiar în prim-plan [i cu bra]ele de aripi albe, deschise, parc` deasupra
unui peisaj din nuan]e de ro[u, verde [i auriu.Textul: pe nici dou` sute de
pagini, înc`peau atâtea pove[ti sentimentale în cli[ee r`zverificate, în care
se amesteca o pretins-legend` cu o preafrumoas` îndr`gostit` care s-a preschimbat
în... Textul: din el, se puteau u[or încropi vreo cincizeci de telenovele
[i câteva seriale de desene animate (pentru spectatori f`r` limit` superioar`
de vârst`)... „A[a, ca s` cumpere toat` lumea, adic` mai toat` lumea... Ce
dac` zic c` am înnebunit? Am înnebunit, da! Dar nici chestia aia cu pajura n-o
s` mai stea ascuns` mult` vreme...” Scenariul filmelor viitoare: dup` carte,
urmeaz` ni[te documentare cu fauna din P`durea Veche („...am vorbit deja
cu Popaciuc; le face... De bani se îngrije[te Mastar!”) [i „ni[te” talk-show-uri
cu p`durarii din zon` [i cu turi[tii care au v`zut [i altceva decât ur[i, lupi sau
râ[i... „...vreo doi, trei, sunt b`ie]ii de la R`chita Ro[ioar`; înva]` libretul pe
de rost... Al meu e libretul...!” Apoi: „Ai în]eles? Pic`tura chinezeasc`... Un
an, strop cu strop... Pân`...” „Pân`...?!”
Nu cred c` I. I. N. a plecat de la mine convins c` face o prostie, [i o face
pentru c`, poate, nu a consultat un psihiatru, dar un semn de exclamare, din
partea asta, a auzit. Totu[i, dezlegarea avea s` vin`, subit, dintr-o direc]ie
neb`nuit`...
De Sfântul Andrei („Capul Iernii, ...când se strâng lupii la trec`tori”) obi[-
nuiam s` tragem un chef cu pastram` [i vin molan la Hait`, adic` în b`t`tura
lui nenea Gheo, care b`t`tur`, ca s` nu aib` parte de reclama]ii, nenea Gheo
o legalizase ca local public. F`r` firm` [i reclam`, curtea, amenajat` cu doar
o mas` lung`, cu dou`zeci [i patru de scaune, plus gr`tarul zidit [i „sobe de
exterior”, avea destui clien]i pasageri, vreo câ]iva credincio[i [i un m`nunchi
de enoria[i, dintre care eram eu, I. I. N., plus înc` trei sau patru. Când se încingea
câte un chef-chef, nucleul se îngrijea de mâncare, patronul de b`utur`,
iar invita]ii: de bancuri [i pove[ti cu haz. Eram tare mândri de obiceiul `sta al
nostru, care î[i ]inea rangul cu vreo cinci, [ase întâlniri de acelea pe an.
În seara de Sfântul Andrei ne strânseser`m destui.
... a treia edi]ie de pastram` sfârâia pe sârmele încinse de c`rbuni din
lemn, deja se b`use destul vin, hazul, de la noi [i de la „invita]i”, atinsese prima
culme, bancurile [i glumele încheiaser` fericit primul act... Ca în istoriile cele
vechi [i adev`rate... ßi atunci, vecinul de mas` al lui I. I. N., pe care îl [tiam de
un timp, pe care îl cânt`risem ca fiind de isprav`, dar atât, probabil îmboldit de
EX PONTO NR.3, 2009
27