Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

Când am ajuns [i eu în Valea C`lâii, cu muncitorii mei de pe [antierul arheologic
de la Cetate [i cu aparatura (n-a fost greu s` fac rost de o autoriza]ie
de s`p`tur`; mai greu a fost cu fondurile), am produs ceva impresie (primarul
nu s-a dezlipit de mine [i m-a ajutat cum a putut, inclusiv cu o gazd` pl`tit` de
Prim`rie). Iar când însu[i domnul Horiea a trimis, pentru cheful de încheiere
(dup` trei zile de scotocit) bere-[i-mici gr`mad`, chef la care am chemat pe
mai to]i be]ivanii satului (adic`, trei sferturi din suflarea masculin`), prestigiul
meu s-a impus pân` într-atât încât târziu, în noapte, chiar f`r` s` întreb, mi
s-a spus de profesorul ciudat, care trebuie s` fi fost securist, ba chiar [i de
o ceart`, pe care ar fi avut-o, într-o diminea]`, într-un an de dinainte, ceart`
cu b`taie, domn senator [i Temeneal`, „...c` erau tineri...”. Ciudat; p`rea c`
acele evenimente erau singurele, în Valea C`lâii, demne de a fi povestite unui
str`in important sau amic... N-am întrebat de la ce pornise cearta trafican]ilor,
ba am mimat un soi de indiferen]`, [i bine am f`cut, pentru c`, odat` porni]i,
vreo doi, trei mai b`trâni [i-au amintit s` în[ire, cum se pricepeau, ni[te frânturi
din ceea ce le trecuse pe la ureche, „atunci”... Tr`gând o linie/concluzie
narativ` prin b`lm`jelile lor, reie[ea c` Ostre]u, despre care se putea vorbi
mai mult, împu[case ceva în P`durea Veche, la Cot, poate om, poate animal,
„...gângavul de Toader, Dumnezeu s`-l ierte, zicea c` era pas`re, dar cum s`
fie pas`re, dac` avea atâta lungime, cum... cum spunea Pandrea-`l-b`trân
c` i-a zis domn senator, la be]ie, c` avea...” „...s-a dus, l-au l`sat acolo [i l-au
mâncat lupii [i ur[ii...” „Nu, nu s-a f`cut anchet`... Nu s-a [tiut... Cine [tie ce
porc, adic` vier, a omorât, c` dac` era om, ptiu, s-ar fi [tiut, s-ar fi aflat...”
„Ostre]u nu avea voie s` aib` arm` de aia, c` avea pistol automat militar, nu
unul, ci mai multe...”
De fapt, singurele obiecte pe care le-am descoperit în poieni]a de la Cot
[i pe malul râului au fost dou` gloan]e de pistol automat (pe l~ng` recipiente
de plastic, capace, arcuri, un toc de pantof femeiesc [i dou` prezervative
vechi, sfâ[iate), despre care, îns`, primarul spunea c` trebuie s` fi fost de la
militarii care f`cuser` ni[te exerci]ii [i ni[te trageri, în urm` cu ni[te ani, adic`
pân` s` se declare, P`durea Veche, rezerva]ie...
Mai descoperisem ceva, în scormoneala noastr` de care se scârbiser`
[i muncitorii cei vechi, dar prin care îi ame]isem pe s`teni [i pe primar: într-o
groap` (nou`, relativ nou`), un vas de lut cam cât un ceaun, cu tor]i orizontale
[i picior scurt, cenu[iu, bine ars, pictat cu negru (un brâu de cercuri cu raze,
care se uneau prin razele diametrale), plin cu p`mânt de o consisten]` aparte
[i cu ni[te coji de nuc`. Vorba lui Vizu, [eful echipei: „... domn injiner, `sta-i de
ieri, alalt`ieri...”. I l-am ar`tat primarului, chiar în ziua descoperirii (ziua-întâia),
iar acesta întâi s-a bucurat: „...facem sta]iune de cercetare arheologic`, ha,
ha, ce mai!...” apoi, auzind de vechimea vasului, a strâmbat din nas [i mi-a
r`spuns, cu greu: „...ce folclor, domnule, ce magie? Nimeni nu se mai ocup`
cu prostiile astea. Era una, rud` cu Temeneal`, o ]iganc`, Rela, dar a murit,
se aude... Poate c` a pus-o Ciudatul, c` el face tâmpenii destule, asta n-ar fi
prima... Din cauza lui st`m cu proiectul motelului cum st`m, în sertar, c` nu
vrea s` vând` din terenul lui care-i sterp...”
Întors în ora[, l-am g`sit pe I. I. N. foarte nec`jit; tocmai discutase cu doi
etnologi [i cu Aurelian D., ornitologul. „Nici urm` de mit care s` ne intereseze,
pe raz` de cinci jude]e, iar pana este de ierunc`; aia cam cât o g`in`...”
(Profesorul I. N. p`stra în dosarul cu pricina un cotor dintr-o pan`, [i crezusem
c` acela era alt martor sau singurul...)
„Mai bine s` nu m` fi certat în tinere]e cu tata...”
EX PONTO NR.3, 2009
25