Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2009
24
mi-a povestit alte ciud`]enii...” iar pe data de 3, orele 05. 35 [i 06. 45: „... m-a
trezit [i m-a pus s` deschid localul numai pentru el, c` vrea s` bea. Ciudat,
pentru c` intr` a doua oar`, în dou` zile, în bomb`, iar acas` are whiskey
veritabil... Iar a povestit, cum c` a fost la Cot, dar numai atât... Când a ap`rut
Ostre]u, se îmb`tase de-a binelea... au vorbit, afar`, dincolo de gard, c` lui
Temeneal` îi e sil` s` intre aici, a[a cum îi fusese, odata, [i lui Horiea, [i s-au
luat la b`taie, ca ultimii derbedei, ei, oameni cu preten]ii...”
Fragmentul acela de povestire [i cele dou` note (în fotocopii), cu noti]ele [i
comentariile aferente, descoperite de prietenul I. I. N. în dosarul Valea C`lâii,
dosar întocmit de I. N. (istoricul [i tat`l prietenului meu), sunt p`r]ile cele mai
consistente. Împreun` cu o înregistrare audio, din urm` cu cinci ani (la nou`
ani dup` evenimente), în care Toader Bal[, „...în etate de dou`zeci de ani,
v`car...” poveste[te, gângav [i peltic, ba [i cu o evident` dificultate a logicii
[i concentr`rii (vina alcoolului pe care îl înghi]ea, fie [i în timpul interviului,
era una secundar`), c` el v`zuse, în data de 2 iulie, „atunci”, ceva zburând
pe sus, mare, întunecat, care „a luat ziua”, dar nu a v`zut bine ce este, c` el
se afla în P`dure, iar acolo copacii sunt de[i, de[i... Înregistrarea, f`cut` [i
cu un reportofon vechi [i nu prea func]ional, plin` de bruiajele tehnice [i de
cele ale cârciumii, se limpezea subit la comentariul profesorului: „...a[a încât,
cu un martor mut [i intangibil, cu unul disp`rut în z`ri albastre-verzi [i cu altul
retardat, nu se face prim`var`... Toader Bal[ abia [tie de el, cred c` eu i-am
sugerat [i data, poate chiar [i evenimentul, sau [i l-o fi amintit pentru c` fie
Horiea, fie Ostre]u l-au amenin]at c` îl omoar`, dac` scap` vreo vorb`...”
Doar trei martori la eveniment, [i aproape niciunul pentru ce s-a întâmplat
în sat (reverbera]iile cele ciudate)... Pandrea, cârciumarul-fost-înv`]`tor,
student la facultatea de istorie (cursuri I. D.; la universitate îl cunoscuse profesorul),
apucase doar s` se dest`inuie, venerabilului I. N., într-o nou` criz`
acut`, s`-i arate jurnalul (de fapt: „Jurnal. Note. Schi]e diverse. Gânduri.”) [i
s` fie înghi]it de ospiciul nr. 11. (I. I. N., cu un umor cam greu: „...ca în filmele
maglavitiene de peste un ocean [i un continent!” Iar în satul Valea C`lâii nu
mai era nimeni care s`-[i aminteasc` de întâmplare sau, de ce nu, nu era
nimeni care s`-[i aminteasc` de ceva ce nici nu tr`iser`, [i despre care nici
nu (prea) auziser`.
Profesorul, f`când mica anchet`, în urm` cu cinci ani, fusese primit cu
amici]ie respectoas`, dar aceasta lunecase iute în circumspec]ie [i sfâr[ise
în ostilitate. S`tenilor le era limpede numai c` un cineva ciudat venise s`
dezgroape un ceva din trecutul domnului senator Silviu Horiea (care acum se
îngrijea de spital, de club, de...), din anii lui de leg`turi cu Ostre]u R`ducanu
zis Temeneal` (contraband`, corup]ie, scandaluri: toate la ora[, satul fiind
numai sediul mai ferit [i cu ascunz`tori)!
De ce? Nu, nimeni nu [tia s`.... Nimeni nu a auzit c`...
În acela[i zid impenetrabil avea s` se opreasc` [i prietenul I. I. N., când
[i-a f`cut ancheta lui (înc` nu-mi ceruse ajutorul), ba poate [i mai [i, fiindc`
în acea a doua alegere senatorul era înc` [i mai stra[nic la tribun`, înc` [i
mai atent cu vechii cons`teni, iar Ostre]u (care, desigur, avea ceva amestec
în ascensiunea tovar`[ului de odinioar`; amestec cu bani mul]i) era tot disp`rut.
Iar nepotul lui Dacian U]u Pandrea [i mo[tenitorul cârciumii, „...tân`r,
tân`r, dar cârciumar sadea!” îi propusese „domnului curios” s`-i vând` ni[te
„pove[ti veritabile”, scoase din P`durea Veche, „...altele, de-alea cum trebuie,
nu n`z`reli...”.