Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

S` ar`t`m, în context, c` leg`turile cu oamenii de [tiin]` din ]ara natal`
dateaz` din 1959, când [ederea sa la Paris pentru un stagiu de documentare
de nou` luni – în baza ob]inerii unei burse de la Funda]ia Guggenheim, respectiv
prima burs` oferit` unui istoric american pentru studiul Europei de Est
– a coincis cu începutul unei deschideri a autorit`]ilor române c`tre Occident;
participând, în aceast` perioad`, la congresul de studii sud-est europene, la
München, a avut prilejul de a se întâlni cu membri ai delega]iei noastre – între
care Constantin Daicoviciu, Emil Condurachi, Eugen St`nescu – care l-au
invitat a veni în România. Cu primul, apropiat al oficialit`]ilor române de cel
mai înalt grad (inclusiv al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, c`ruia i-a fost subsecretar
de Stat pentru Aprovizionare la ministerul în care acesta era titular
/la Industrie [i Comer]ul/, în perioada 30 decembrie 1947-13 aprilie 1948; mai
înainte, universitarul transilv`nean fusese subsecretar de Stat la Ministerul
Muncii [i Asigur`rilor Sociale, între 30 decembrie 1946 [i 30 decembrie 1947)
a dezvoltat, de altfel, rela]ii dintre cele mai bune – l-a avut oaspete acas`, în
Michigan, la Detroit: „]inea la mine personal”; academicianul clujean, membru
al Consiliului de Stat, a avut, de altfel, un cuvânt hot`râtor în fa]a autorit`]ilor
de la Bucure[ti în a-i înlesni istoricului nord-american – cu multiple conexiuni
în structurile guvernamentale („Daicoviciu [i Condurachi [i-au dat foarte
bine seama cu cine au de-a face”) – venirea repetat` în România, intrarea în
contact cu institu]ii [i reprezentan]i ai mediului slujitorilor lui Clio. Din 1964,
nativul bucure[tean particip` la Cursurile de Var` de la Sinaia – dedicate
studiului de c`tre studen]ii, doctoranzii [i profesorii str`ini a limbii, istoriei [i
civiliza]iei române[ti, ce începuser` a fi organizate în anul precedent; continu`
[i ast`zi –, se familiarizeaz` tot mai mult cu realit`]ile unei Românii ce se afla
într-o dinamic` a dezvolt`rii [i deschiderii interna]ionale, intr` în contact cu
istoriografia [i istoricii români.
Profesorul Stephen Fischer-Gala]i devine, astfel, specialistul nord-american
cu cea mai autorizat` expertiz` pe rela]ia cu România – realitate ce se
va reg`si ca atare, am convingerea, în mod onorabil, într-o viitoare istorie a
istoriografiei române sau a rela]iilor [tiin]ifice româno-americane. Experien-
]a de lucr`tor la U.S. Department of State, la începutul deceniului [ase al
secolului trecut – ca analist pe rela]ia România-Iugoslavia la Division Office
of Intelligence –, trebuia c` l-a ajutat în a deveni, treptat, unul dintre cei mai
recunoscu]i exper]i în domeniul Estului European. ßi astfel, în deschiderea
politic` spre zona statelor comuniste [i ansamblul lumii euro-asiatice, operat`
de Administra]ia Nixon – sub bagheta, în fapt, a octogenarului de ast`zi Henry
A. Kissinger –, consultan]a istoric` [i de specialitate a profesorului Stephen
Fischer-Gala]i este dintre cele mai de luat în seam`. „În 1969, înainte de
a-l vizita pe Nicolae Ceau[escu, Richard Nixon m-a chemat la Washington
pentru a-i spune câte ceva despre România. Patru ore am stat cu Nixon [i
cu Henry Kissinger [i a trebuit s` le ar`t pe hart` unde se afl` România,
pentru c` ei habar nu aveau – rememoreaz`, peste ani, aproape de albia
Potomacului, consultantul american n`scut pe malul Dâmbovi]ei. Pe ei, de
fapt, nu îi interesa România – puncteaz`, franc, domnia sa –, pentru c` mai
mult m-au întrebat despre rela]iile diplomatice ale Bucure[tiului cu ]`rile arabe,
cu Israelul [i în special cu Vietnamul”. (S` not`m, în context, un am`nunt nu
lipsit de semnifica]ie, relevat aci prin colegiala informa]ie a profesorului Gh.
Buzatu: la sfâr[itul întrevederii, oaspetele Casei Albe a r`mas pu]in contrariat
c` din tot ce relatase în privin]a ]`rii sale de origine, [eful Administra]iei
EX PONTO NR.3, 2009
191