Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2009
186
lobby-st`, ulterioar`, în ]ara de adop]ie, în sprijinirea eforturilor politico-diplomatice
[i [tiin]ifice ale patriei sale natale spre accederea la impunerea [i
recunoa[terea unui statut propriu în plan interna]ional, în contextul mondial al
anilor ’60-’70 din veacul trecut. Iat`, în luna august a acestui an s-au împlinit
dou` cifre rotunde cu semnifica]ii nu doar pentru biografia profesional` a
profesorului Stephen Fischer-Gala]i: 60 de ani de când, la 18 august 1949,
foarte tân`rul doctor în Istorie de la Harvard i-a m`rturisit fostului suveran al
României Carol al II-lea, pe când se afla în Portugalia, c` „are inten]iunea
de a scrie o istorie a românilor din veacul al XX-lea” – [i s-a ]inut de cuvânt
într-un mod exemplar, cum se va ar`ta mai departe; respectiv, 40 de ani de la
prima vizit` în România, la 2-3 august 1969, a unui pre[edinte nord-american
– vizit` la a c`rei preg`tire se reg`se[te, de asemenea cum vom face referire,
[i contribu]ia distinsului fiu al României.
Într-adev`r, profesorul Stephen Fischer-Gala]i este, pe linie patern`, descendent
al unei vechi familii din spa]iul central-european, cu r`d`cini germane
[i confesiune lutheran`, al c`rei destin s-a împletit cu România din anul
– simbolic` [i nu f`r` tâlc coinciden]`! – ob]inerii Independen]ei ]`rii noastre;
în acest fast an al istoriei românilor, 1877, bunicul s`u Maximillian, industria[
din zona Stuttgart (Baden-Württemberg), în apropierea Mun]ilor P`durea
Neagr`, s-a stabilit la Gala]i, f`când parte din „echipa” de nem]i a prin]ului
Carol I (sim]`mintele atavice îl vor determina pe bunic s` se reîntoarc` în
1914, la izbucnirea r`zboiului, în Vaterland, unde î[i va da ob[tescul sfâr[it
în 1934, urmat la câ]iva ani distan]` [i de credincioasa-i so]ie ßtefany /n`sc.
Strauss/). La Gala]i se va na[te, mai apoi, [i tat`l s`u. Integrându-se spa]iului
românesc, acesta – Tudor (1881-1960), c`s`torit cu descendenta unei familii
de „vechi mo[ieri”, Cecilia Lupu, din C`l`ra[i –, dup` absolvirea Facult`]ii de
Medicin` din Viena, în specialitatea Oftalmologie, se va reîntoarce în ]ara-i
natal`, stabilindu-se în Capital`.
Aici, la Bucure[ti, va vedea lumina zilei, la 15 aprilie 1924, viitorul slujitor
al muzei Clio. Avatarurile vie]ii îns`, vor îndemna [i familia sa spre emigrare,
în conjunctura creat` de izbucnirea celui de-al Doilea R`zboi Mondial, la 1
septembrie 1939. Respectiv, tat`l s`u, specializat în boli de ochi subtropicale,
se afla în Mexic din 1938 (a lucrat printre aborigenii din jungl`), de unde pleac`
în Statele Unite, iar în iulie 1940 se reîntrege[te cu familia din România (so]ia [i
cei doi b`ie]i). Astfel, adolescentul ßtefan-Alexandru (Alexandru dup` numele
na[ului de botez, medicul Alexandru Ghica; datina cre[tin` se s`vâr[ise la
Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu, de la km
0 al Capitalei) este nevoit a-[i întrerupe studiile secundare, pe care începuse
a le frecventa la Liceul „Spiru Haret” din str. Italian`, în mijlocul Bucure[tilor
– o institu]ie [colar` relativ tân`r` (data, ca atare, din 1920), dar care se
va impune repede pe lâng` liceele cu tradi]ie. Aici, sub aura protectoare [i
plin` de pilduitoare îndemnuri creative – expresie a umanismului [i ideaticii
române[ti – ale marelui reformator al Înv`]`mântului Spiru Haret, totodat` om
de [tiin]` de statur` european`, fiul medicului Tudor Fischer-Gala]i avea s`
deprind` cuno[tin]ele de baz` care, poate, l-au [i determinat ca, ulterior, s`
se îndrepre spre studiul unei [tiin]e umaniste. Prin urmare, se poate spune
cu perfect` acoperire factual`, c` actualul Colegiu Na]ional „Spiru Haret”
din Capital` este îndrept`]it a se mândri c` printre elevii s`i s-a num`rat [i
profesorul american de origine român` Stephen Fischer-Gala]i – într-o suit`
ilustr` a „spiri[tilor”, precum: condobrogeanul nostru Grigore Moisil; marele
chirurg Ioan Jak Rene Juvara; emblematicii Mircea Eliade [i Constantin Noica;