Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

continua activitatea artistic` [i dorin]a de a-l avea ca succesor pe Chirescu,
care era privit ca singurul dirijor capabil s`-i continue misiunea. Pentru a-l
determina s` accepte propunerile sale, Kiriac îl încurajeaz`, dându-i sfaturi,
fiind în acela[i timp con[tient c` tân`rul dirijor va trebui s` se angajeze pe un
drum spinos în rela]ia cu o forma]ie ce avea o experien]` redutabil`, în a[a
fel încât, preluarea baghetei s`-l impun` înc` de la început ca un adev`rat
profesionist: „Eu nu mai pot avea grija societ`]ii, pentru c` îmi d` o mare neli[te
[i tocmai de lini[te am nevoie. Într-o conversa]ie ce am avut-o ieri sear`,
Cucu spunea c` aici la noi trebuie cineva care s` se dea cu totul acestei trebi,
ceea ce înseamn` c` el nu se îndeas` la treaba aceasta.
De altfel nici nu ar putea face nimic, c` e prea ocupat [i cam neglijent.
N`dejdea e tot de la tine, drag` Chirescule - va trebui s` te decizi s` vii
mai devreme în ]ar` – dac` se poate ceva mai înainte de septembrie, ca s`
ai timp s` preg`te[ti pe îndelete catedra (nu e a[a u[or cum crezi) [i s`-]i
rostuie[ti lucrurile la societate… Stabilirea rela]iilor cu cei cu care vei lucra,
program bine chibzuit, ca s` te impui deodat`. De cei b`trâni voi avea eu
grij`, tineretul trebuie s`-l dresezi tu. Trebuie s` calci de la început cu curaj
[i cu convingere [i s` n-ascul]i ce zice unul [i altul. S` nu [tii ce e piedic` [i
s`-]i vezi de drum înainte…” 2
Cu modestia-i caracteristic`, Kiriac este con[tient de rolul pe care l-a
avut Societatea Carmen în dezvoltarea artei corale române[ti, constituind o
piatr` de temelie pentru tradi]ia artei corale române[ti: „Ar fi p`cat s` l`sa]i
s` dispar` o a[a frumoas` mo[tenire, cu tradi]ie [i drumuri b`tute, la care
s-a lucrat cinstit [i con[tiincios. Vezi c` azi toat` lumea ia drumul indicat de
noi de acum 26 de ani. Va s` zic` am mers pe drum bun…” 3
În 16 iunie 1927, constatând c` tân`rul Chirescu nu r`spunde la invita]ia sa
de a reveni în ]ar`, sim]ind c` i se apropie sfâr[itul, intervine în mod disperat,
prin intermediul lui Constantin Br`iloiu: „Desigur c` ai s`-l vezi pe Chirescu
la Paris. Spune-i din partea mea c` nu-mi pot închipui cum nu [i-a dat seama
c` prin hot`rârea ce [i-a luat, de a nu veni în ]ar` nici anul acesta :
1. omoar` un om, tocmai pe profesorul lui, pe Kiriac, care totdeauna i-a
vrut binele [i i-a stat în ajutor;
2. [i distruge o institu]ie, tocmai societatea coral` Carmen de unde s-a înfl`c`rat
[i s-a luminat [i de unde i s-a deschis drumul pe care-l calc` acum”.
Impresionat de strig`tul de disperare al maestrului s`u, Chirescu s-a hot`rât
s` p`r`seasc` Parisul, în[tiin]ându-l în scrisoarea din 13 iulie 1927, la
care Kiriac îi va r`spunde imediat: „Îmi pare bine c` te-ai hot`rât serios s` vii
în ]ar`; va fi bine [i pentru tine. Negre[it, ai pierdut o catedr` la Conservator,
a[a cum aranjasem anul trecut, dar nu trebuie s` pierzi n`dejdea, c` ocazii
vor mai fi [i în cazul cel mai r`u, vei lua locul meu.
De aici încolo tot gândul s`-]i fie la societate, ca s`-]i fie sufletul preg`tit
în direc]ia asta. Toat` energia s` ]i-o desf`[ori aici”. 4
La data de 26 octombrie 1927, Ioan D. Chirescu va primi bagheta de la
maestrul s`u, fiind con[tient de misiunea pe care o va avea de îndeplinit, în
calitate de continuator al celui care l-a îndrumat.
Prima apari]ie al lui Ioan D. Chirescu ca dirijor al Societ`]ii Corale Carmen,
a fost în cadrul Concertului de Cr`ciun sus]inut la Ateneu, în data de 13 decembrie
1927. În articolul intitulat „Dou` concerte corale : Cântarea României
[i Carmen ”, publicat de George Breazul în Cuvântul din 25 decembrie 1927,
autorul face cronica muzical` la concertele celor dou` prestigioase forma]ii
care au concertat la Ateneu în preajma s`rb`torilor de iarn`, la scurt timp
EX PONTO NR.3, 2009
167