Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

dorin]a de a se întoarce la treburile gospod`re[ti – toate sporindu-i puterea de
a suporta vicisitudinile r`zboiului. Pe marginile filelor acestui volum de versuri
s-au a[ternut adnot`rile combatantului sensibil, expunându-[i astfel propriile
sale emo]ii [i comunicând într-un dialog, de nimeni auzit, cu Eminescu.
Avea dreptate G. C`linescu, atunci când afirma despre lirica nefericitului
poet, c` opera eminescian` se adreseaz`, atât omului simplu, printr-un buchet
de versuri memorabile, comunicându-i esen]a uman`, cât [i intelectualului
celui mai rafinat care, z`bovind asupra lecturii, are revela]ia unei adânci [i
subtile idea]ii reflexive [i metafizice.
Pentru noi, care caligrafiem rândurile de fa]`, junele o[tean n-a fost un
om oarecare, ci unul foarte sensibil, iubitor de frumos. S` nu-l p`r`seasc`
bucuria lecturii nici pe front? S` nu se despart` de poeziile lui Eminescu nici
pe câmpul de lupt`? S` scrie pe marginea filelor propriile gânduri modelate
în versuri?
„Aceast` carte de poezii, not` el pe o pagin` a volumului, am avut-o cu
mine tot timpul r`zboiului mondial 1915-1918 în buzunarul vestonului, nu
îns` în aceast` leg`tur`, ci în leg`tura de carton… Abrud 22 mai 1939. S.
Felea”.
Livrescul, în doze moderate, nu lipse[te din aceste Pagini de memorial, el
fiind uzitat nu cu inten]ia de a etala erudi]ia ilustrului profesor filolog, ci folosit
ca agent al declan[`rii memoriei afective. Elementele de cultur`, experien]ele,
fiorul ontic, uneori comunicate în simplitatea lor esen]ial`, selectate cu grij`
de a nu exceda, se topesc firesc în albia narativ` cu meandrele ei strunite,
care se succed` [i se pliaz` pe teme specifice unor anumite vârste, unor
evenimente, uneori convergente, alteori opozabile, dar totdeauna amprentate
de întâmpl`ri existen]iale [i spirituale. Fluiditatea [i sinceritatea evoc`rii nu
sunt împiedicate de trecerea de la timpul prezent la cel de odinioar` [i de
revenirea la contemporaneitatea noastr`.
Rememorarea, plonjând, uneori, în aria confesiunii, este slujit` subtil de
reînvierea unor secven]e dialogate, l`sând cititorului impresia c` un eveniment,
petrecut cu mul]i ani înainte, se desf`[oar` sub ochii s`i.
Atât de fermec`toare este lectura acestor Pagini de memorial încât ne vine
spontan în minte versul arghezian: Carte frumoas`, cinste cui te-a scris!
EX PONTO NR.3, 2009
155