Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

19.11.2014 Views

Spre uluirea celor care cuno[teau faptul c` George Mirea fusese [icanat de la venirea sa la Radio (dup` terminarea facult`]ii cu 10, inclusiv licen]a luat` cu nota maxim`, fiind doar dou` posturi pe ]ar` de profesor de român` – visul s`u de o via]` de a ajunge profesor se n`ruie: cedeaz` în favoarea a doi fo[ti colegi, ca ei s` aib` postul cât mai aproape de cas`) de cel care ajunsese dup` Revolu]ie director general (c`zând în sus – vorba autorului), acesta particip` la funeraliile du[manului s`u de-o via]`. Curio[ilor, memorialistul le spune sec: „Am venit s` m` conving c` a murit!” (I, p. 151), îns` comentariile sale relev` c` avem de-a face cu un om echilibrat, care nu [i-a pizmuit adversarul: „Eram profund trist. Dac` el a fost atât de neom cu mine cât a fost în via]`, de ce eu s` fiu neom cu el, când îl luase Dumnezeu (…) Murise un om, nu r`ul ce mi-l pricinuise.” (I, p. 151, 152). Intransingent, George Mirea [i-a iubit meseria (a fost redactor peste 25 de ani al emisiunii Od` limbii române!) [i nu a f`cut compromisuri! Riscând s` fie sanc]ionat sau chiar destituit, nu a f`cut jocul politrucilor vremii. Sub aspectul acesta, sunt rememorate dou` situa]ii în care [i-a riscat postul, îns` a r`mas de o verticalitate moral` irepro[abil`: 1. Pentru faptul c` nu a dorit s` citeasc` un poem închinat conduc`torului iubit (ap`rut în România literar`), fostul s`u redactor [ef i-a refuzat viza emisiunii, cerându-i autoritar s`-i spun` motivul, mai cu seam` c` autorul acelei crea]ii era membru CC al PCR. Explica]ia dezv`luie ilaritatea involuntar`, dar mai curând stupiditatea aceluia: „Exist` în primul vers al poemului un cuvânt polisemantic, dar silabisit cu voce tare produce o catastrof`. Eu nu voi rosti niciodat`: «Un poem f`r` cur-mare (curmare = perpetuu, infinit) de mândrie [i de dor…».” (I, p. 278); 2. O alt` idio]enie sesizat`, c`reia nu i-a dat curs este finalul unei telegrame din partea USR, cu prilejul zilei de na[tere a dictatorului: „…încheierea telegramei se f`cea prin confuzia (oare voit`!) între gerunziile A ura [i A urî: «Urându-v` din toat` inima…» Felul cum îl urau era treaba lor. Pentru mine mirosea a «pârnaie».” (I, p. 278). Dintre colegii de la emisiunile culturale evoca]i cu nostalgie de c`tre memorialist, amintim pe Ileana Corbea [i Florin Constantin Pavlovici, cu care [i noi am colaborat, între 1985-1988, la emisiunea Via]a c`r]ilor, cu o serie de cronici literare. Din cele ar`tate p~n` acum transpare str`dania [i reu[ita lui George Mirea de a face din memorialistic` o „epic` de gradul doi”. EX PONTO NR.3, 2009 151

ILIE CILEAGÃ Pagini de memorial C EX PONTO NR.3, 2009 152 artea-bijuterie, Pagini de jurnal de ßtefan Munteanu, este nu numai un model de comunicare scriptic` [i de evocare, dar [i depozitar de sentimente delicate, de idea]ie [i de cultur`. În textul memorialistic, erudi]ia filologic` parcimonioas`, totu[i, cu afecte bine strunite, nu face posibil` în [iragul de amintiri nici o zvâcnire melodramatic`. Confesiunea bine dozat` compozi]ional este, uneori, tonifiant` prin surprinderea elanului adolescentului, prin proiec]ia subiectiv` a exult`rii tân`rului vr`jit de miracolul debutului literar, prin jocurile juvenile [i întâmpl`rile dragostei, alteori ironia [i autoironia f`cându-[i loc în fluxul amintirilor. Dar, sunt prezente [i momente dramatice, emo]ionante, care prind în suferin]a lor sensibilitatea cititorilor. Literatura, eseistica, idea]ia, evenimentele tr`ite, bine selectate de memoria sensibil`, sunt substan]iale, cu mici digresiuni, aflându-se mereu în prim-plan lamura amintirii unor întâmpl`ri esen]iale [i spirituale apar]inând unei fiin]e-palimpsest. Expunerea acestora nu este strict cronologic`, ci alese în func]ie de importan]a lor ontic`, de intensitatea tr`irilor autorului. De obicei, reflexia identificabil` se integreaz` sau este complementar` acesteia. De[i cartea este foarte concentrat`, ea cuprinde evocarea toposului natal, „Codrii Cosminului”, din vecin`tatea Cern`u]ilor, ]inuturi din Mun]ii Apuseni, tradi]iile, cultura [i elegan]a Vienei, atmosfera familial`, injuste]ea Istoriei. Amintirile sunt acompaniate, în surdin`, de un lirism bine strunit, cu veghea constant` a marelui stilistician de a da relief detaliilor generatoare de emo]ii [i medita]ii. Exist` un palier al memoriei spa]iilor, unul al adolescen]ei [i al ini]ierii în arta scrisului, altul al prieteniei colegiale, dar [i cel atins de aripa mor]ii. Laitmotivul memorialului îl constituie formarea intelectual` prin studiu asiduu, printr-o insurmontabil` bucurie a lecturii [i a curiozit`]ii de a [ti. Punând în lumin` tehnica scrierii, dincolo de spontaneitatea comunic`rii, observ`m, în multe secven]e narative, un cadru preliminar al cuget`rii, al reflec]iei, urmat de rememorarea unor experien]e, de întâmpl`ri care i-au marcat ilustrului profesor întreaga existen]`.

Spre uluirea celor care cuno[teau faptul c` George Mirea fusese [icanat<br />

de la venirea sa la Radio (dup` terminarea facult`]ii cu 10, inclusiv licen]a<br />

luat` cu nota maxim`, fiind doar dou` posturi pe ]ar` de profesor de român`<br />

– visul s`u de o via]` de a ajunge profesor se n`ruie: cedeaz` în favoarea<br />

a doi fo[ti colegi, ca ei s` aib` postul cât mai aproape de cas`) de cel care<br />

ajunsese dup` Revolu]ie director general (c`zând în sus – vorba autorului),<br />

acesta particip` la funeraliile du[m<strong>anul</strong>ui s`u de-o via]`. Curio[ilor, memorialistul<br />

le spune sec: „Am venit s` m` conving c` a murit!” (I, p. 151), îns`<br />

comentariile sale relev` c` avem de-a face cu un om echilibrat, care nu [i-a<br />

pizmuit adversarul: „Eram profund trist. Dac` el a fost atât de neom cu mine<br />

cât a fost în via]`, de ce eu s` fiu neom cu el, când îl luase Dumnezeu (…)<br />

Murise un om, nu r`ul ce mi-l pricinuise.” (I, p. 151, 152).<br />

Intransingent, George Mirea [i-a iubit meseria (a fost redactor peste 25<br />

de ani al emisiunii Od` limbii române!) [i nu a f`cut compromisuri! Riscând<br />

s` fie sanc]ionat sau chiar destituit, nu a f`cut jocul politrucilor vremii. Sub<br />

aspectul acesta, sunt rememorate dou` situa]ii în care [i-a riscat postul, îns`<br />

a r`mas de o verticalitate moral` irepro[abil`:<br />

1. Pentru faptul c` nu a dorit s` citeasc` un poem închinat conduc`torului<br />

iubit (ap`rut în România literar`), fostul s`u redactor [ef i-a refuzat viza emisiunii,<br />

cerându-i autoritar s`-i spun` motivul, mai cu seam` c` autorul acelei<br />

crea]ii era membru CC al PCR. Explica]ia dezv`luie ilaritatea involuntar`, dar<br />

mai curând stupiditatea aceluia: „Exist` în primul vers al poemului un cuvânt<br />

polisemantic, dar silabisit cu voce tare produce o catastrof`. Eu nu voi rosti<br />

niciodat`: «Un poem f`r` cur-mare (curmare = perpetuu, infinit) de mândrie<br />

[i de dor…».” (I, p. 278);<br />

2. O alt` idio]enie sesizat`, c`reia nu i-a dat curs este finalul unei telegrame<br />

din partea USR, cu prilejul zilei de na[tere a dictatorului: „…încheierea<br />

telegramei se f`cea prin confuzia (oare voit`!) între gerunziile A ura [i A urî:<br />

«Urându-v` din toat` inima…» Felul cum îl urau era treaba lor. Pentru mine<br />

mirosea a «pârnaie».” (I, p. 278).<br />

Dintre colegii de la emisiunile culturale evoca]i cu nostalgie de c`tre memorialist,<br />

amintim pe Ileana Corbea [i Florin Constantin Pavlovici, cu care<br />

[i noi am colaborat, între 1985-1988, la emisiunea Via]a c`r]ilor, cu o serie<br />

de cronici literare.<br />

Din cele ar`tate p~n` acum transpare str`dania [i reu[ita lui George Mirea<br />

de a face din memorialistic` o „epic` de gradul doi”.<br />

EX PONTO NR.3, <strong>2009</strong><br />

151

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!