Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2009
150
Modelele de jurnal/ memorialistic` pre]uite de George Mirea sunt cele
ale lui Mihail Sebastian, Lucian Blaga, Lena Constante [i Al. Paleologu – în
dialog cu Stelian T`nase.
*
Memoriile fic]ionale încep cu rememorarea unui moment de cotitur`
pentru destinul lui George Mirea: nu s-a dezis de tat`l s`u (a[a cum îi ceruse
Reveica Mo[oiu – fost secretar la comitetul regional PMR, regiunea Dobrogea,
pentru a putea r`mâne în redac]ia ziarului Dobrogea Nou`) care, pentru faptul
c` luptase în 1917 la M`r`[e[ti, fusese decorat de rege [i primise p`mânturi
întinse. Pentru actul s`u de nesupunere, George Mirea a fost trimis la reciclare,
ca tractorist, la SMT Chirnogeni, în 1950, iar Cartea sa de Munc` are
la „loc de frunte” consemna]i 9 ani de munc` la Canal.
Candidatul cel mai b`gat în seam` (atât de colegi, cât [i de profesori) la
cursurile preg`titoare pentru examenele de admitere la Facultatea de filologie
a fost tratat ca un inculpat în fa]a unui procuror, la ultima prob` – examenul
la Istoria Universal`. F`r` a se l`sa impresionat nici de faptul c` la celelalte
cinci examene candidatul primise nota maxim` [i nici c` acesta era grav
bolnav, având silicoz`, examinatorul (un plagiator ordinar!) l-a acuzat pe
George Mirea c` „prin p`r`sirea «locului de munc`», am urm`rit s` sabotez
industria grea.” (I, p. 28).
Pe lâng` cei doi oportuni[ti care i-au marcat destinul [i care s-au lep`dat
de „r`spunderea istoric`” pentru care militaser` cu fervoare, ca mai apoi s`
emigreze în ¥ara Sfânt`, George Mirea aminte[te sau evoc` personalit`]i
marcante ale vie]ii cultural-literare, care dup` ce au înfruntat dictatura comunist`
[i au f`cut ani grei de pu[c`rie, unii dintre ei (ca de pild` Al. Piru, ßerban
Cioculescu, Gabriel ¥epelea) au trecut (cum se spune: cu arme [i bagaje) în
tab`ra celor care pân` mai ieri îi oprimaser`. Reproducem câteva pasaje din
cartea lui George Mirea, remarcând ironia în conturarea portretisticii: „Luasem
la plecare din ]ar`, început de decembrie ’05, [i câteva publica]ii literare. M`
preocupau (…) memoriile Ninei Cassian. Le confruntam cu «memoriile» mele
(…) nescrise (la acea dat` – n. n.), dar foarte vii [i nepurificate de duhoarea
ro[ie în care ne-a îndoctrinat 45 de ani, Ninocika. Apoi, ne-a l`sat/ p`r`sit,
f`r` regrete, [i s-a dus la «imperiali[tii» americani. Noi, bol[eviza]i pân` la
sânge, nu putem s-o uit`m. Avem nevoie de versul ei înaripat. De scrierile
ei, ca de aer. O invit`m var` de var` la Neptun (…) O premiem. Îi tip`rim cu
fonduri de la FCR [i mai recent de la ICR. S`-l tot fi cântat pe Stalin (…) Voluptoasa
Rosinant` delireaz` pozi]ionându-se între dou` falusuri dorice. Afl`m
de amorul lubric în patul reginei, la Peli[or (Cas` de crea]ie [i… procrea]ie!)
cu Marin Preda (…) Am rev`zut-o pe octogenara vicioas` (…), povestind
doamnei Brându[a Armanca, la TV Na]ional, din trecutul ei vampiric, nocturn,
în palate [i castele, ca oricare poet` comunist`, ilegalist`, ce se respect` în
stil «perestroika». Nu a fost întrebat` [i nu a spus un cuvin]el despre soarta
altor scriitori care nu au încasat premii «de stat».” (I, p. 117, 118, 119).
*
Am amintit deja c` tr`s`tura fundamental` a scriiturii lui George Mirea în
aceast` „epic` de gradul doi” este ironia: când în]eleg`toare, când caustic`
fa]` de stupiditatea [i prostia uman`. Iat` câteva exemple…