Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

Cine n-o cunoa[te pe Iulia? Volubil`, vital`, mereu în mi[care, artist` p~n`
la ultima zbatere a pielii, surprinz`toare, dar mai ales t~n`r`, ve[nic t~n`r`,
pus` pe noi [i noi începuturi. Dar poezia Iuliei? Dup` chipul [i asem`narea
poetei! O poezie feminin`, îns` puternic`, o poezie confesiv`, carnal`, strigat`
cu toat` puterea eului care vorbe[te despre sine nu egotic, ci pentru a
ajunge astfel la ceilal]i.
Poezia din acest volum? În primul r~nd, o lupt` cu marele timp. Iulia (cea
din textele sale, de[i deosebirea este infim`, iar aici mai mult ca oriunde,
literatura [i realul - cel interior - î[i amestec` porii p~n` la confuzie) se scoal`
de diminea]` [i î[i începe lupta. Destule poezii avanseaz` acest cadru pentru
confesiunea liric`: o diminea]` nou`, cu noi promisiuni, dar mai ales o diminea]`
metafor`: „Împotriva tuturor m-am trezit într-o diminea]`/ cald`, pl`cut`/
mi-am pus un ve[m~nt lung, mi-am t`iat p`rul/ împotriva tuturor, dar mai ales
a poeziei mele” (Împotriva tuturor-împotriva poeziei mele) sau „m-am trezit în
ast` diminea]`/ cuprins` de remu[c`ri/ ce-am scris ce-am dovedit/ poemele
bat din picioare poruncesc s` fie scrise” (Poemele bat din picioare poruncesc
s` fie scrise) sau „M` a[teapt` diminea]a s` cobor/ din înaltele mele visurivisuri”
(Computer organic) sau „O pic`tur` de ap`, suspendat` pe pleoap`/
era diminea]`/ Era diminea]` [i aerul trecea pe l~ng` pleoapele mele/ cald [i
mirositor era diminea]`/ [i via]a începea s` respire odat` cu pl`m~nii mei/ Cu
pielea mea cu n`rile [i fibrele [i fantele corpului meu” (O pic`tur` de ap` era
diminea]`). Atunci c~nd se face noapte în textele Iuliei, se viseaz` mult [i se
c~nt` jazz, blues, muzica sferelor, a c`rnii, a sufletului…Iar c~nd nu se c~nt`,
se picteaz`. Fapt pentru care, organic, poezia Iuliei devine simbolist`.
Atunci c~nd se scoal` de diminea]`, c~nd se ia timpul la tr~nt`, atunci
c~nd se c~nt`, c~nd se pictez`, tot atunci se iube[te. Iubirea este supratema
volumului în discu]ie, de unde [i na[terea buc`]ilor lirice sub forma unui monolog
îndreptat înspre cel`lalt care nu r`spunde sau contempl` mut spectacolul
expansiunii eului. Nu este o expansiune egotic`, dimpotriv`, dorin]a de recompunere,
chiar organic` a sinelui, se traduce prin dorin]a apropierii de cel`lalt,
a recuper`rii paradisului pierdut sau a proiect`rii altui eden, mai t~n`r, mai
vivace. Iubirea face instan]a emitent` s` se comunice plenar. Iulia iube[te
cuvintele [i cuvintele o iubesc pe Iulia pentru c` na[terea lor este simultat`.
O existen]` siamez` al`turi de cuv~nt impune o responsabilitate major` fapt
ce explic` interoga]ia permanent` a discursului liric, teama (lexemul fric`
apare obsedant în primele texte pentru a se disipa într-o atmosfer` pictural`,
muzical` de inspira]ie psihedelic`) : „E noapte, prea noapte, [i abia m-am
n`scut/ De piele îmi stau suspendate degete lungi osoase/ Tu m-ai n`scut,
palmele-forceps m-au smuls/ Din locul umed [i hr`nitor al hibern`rii/ Acum
am ]ipat [i ochii se deschid larg pe chipul t`u/ Unde ai fost te întreb, unde
ai fost m` întrebi…/ unde sunt te întreb, unde e[ti m` întrebi./ Acum m-am
n`scut… De unde cuvintele le [tiu?” (E prea noapte). Obsesia pentru cuv~nt,
pentru facerea lui reprezint` o marc` a poeziei scrise de Iulia Pan`. C`utarea
[i conservarea, cre[terea logosului roditor (aproape arghezian) confer`
dramatism discursului liric [i înscrie poezia în cauz` într-o curs` real` pentru
poezia autentic`, triumf`toare asupra timpului.
Dar cum perfec]iunea nu poate fi dec~t ideatic`, [i poezia Iuliei Pan`
cunoa[te derapaje, mai ales la nivelul formei. Atunci c~nd vrea s` intelectualizeze,
s` dea pre]iozitate cuvintelor care, [tim, o iubesc natural, f`r` fasoane,
Iulia fardeaz` strident chipul genuin al poeziei: prin construc]ie pleonastic`-
„sunt proasp`t n`scut` mi-e fric` de fric`” (E prea noapte), prin adjectiv de
EX PONTO NR.3, 2009
147