Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2009
144
Percep]ia senzorial` pare a-l interesa prea pu]in pe acest poet, predispus
a-[i subordona propria existen]`/tr`ire unor principii ra]ionale, integratoare la
scar` cosmic`: „Sunt electroni ce se-ntretaie-n gol/La polul universului opus/
Închipuind în dansul lor ascuns/neodihnitul stelelor ocol.” În asemenea context
„particularul” î[i pierde, fire[te, magia imediat`, accidental`, supunându-se
unor noime mai înalte, glaciale, poate, în imuabilitatea lor aparent` ce asigur`,
paradoxal, fluiditatea lumii [i a cunoa[terii: „ßi tu, iubito, e[ti un abur
fin/ un nor de-atomi n`scut la întâmplare/ De-aceea v`d prin trupu-]i cristalin/
Trasee [i orbite circulare” – pentru ca poemul (de dragoste!) s` se încheie
cu surprinz`torul „Te-oi reg`si, prin calcul, printre stele”, vers greu de subiectivism
– [i sfid`tor!
Volumul „Ecua]ii albastre”, 1984, din care am citat versurile de mai sus,
atest` maturitatea deplin` a acestui autor a c`rui art` poetic`, de mare demnitate
intelectual`, proclam`, ca la presocratici, identitatea întregului [i a p`r]ii,
implicit a filosofiei [i poeziei, ca ipostaze gemene ale Cunoa[terii: „Întregul
se-oglinde[te în fragmente/ În mii de combin`ri incongruente/ ßi-n schemele
subtile, albe spume,/ Se nasc alc`tuiri indehiscente/ Ce frumuse]ea-ntreag`
vor s-o-nsume” (Caleidoscop).
Se în]elege – prin polarizare – ce nu accept` Viorel Dinescu: poezia
bonc`luit, poezia geam`t, poezia râgâial` – surogatul de Poezie, cu alte cuvinte.
Acesta a fost, îns`, [i va fi mereu, din p`cate, la îndemâna impostorilor,
constituind temelia ([ubred`, ce-i drept) succesului prea multora. Legitime, în
sine, dar nu întotdeauna legitimate de Critica momentului, în rafturile bibliotecilor
– a[teapt`, r`bd`toare, opera ce pot constitui alternative la modele
mai mult sau mai pu]in obosite, la mode conectate mai mult sau mai pu]in la
adev`rata valoare…
„Eros-Anteros”* este reeditarea unei c`r]i mai vechi (1996) – semn c`
autorul îi acord` o importan]` deosebit` în economia operei sale. Câteva
rânduri de pe coperta a IV-a, semnate de Nicolae-Paul Mihail, ar putea oferi
„cheia” intr`rii în universal emo]ional [i cultural al acestei poezii nu tocmai
conforme modelor momentului: „Volumul ∂…∑ este, în fond, o vast` alegorie
a atrac]iei universale, potrivit c`reia atrac]ia (eros) [i respingerea (anteros)
se conjug`, suma lor creând starea de echilibru. Viorel Dinescu este printre
pu]inii scriitori care î[i premediteaz` proiectele literare, cu minu]iozitate, f`r`
a c`dea în pedanterie (s.n.)…”
Enciclopedicul Nicolae-Paul Mihail, mentor discret, [i dumnealui, al poetului,
nume[te o calitate esen]ial` (capacitatea de proiectare, ce ]ine în fond
de „clasicismul” structural al autorului [i implic` subordonarea operei unei
viziuni integratoare, justificate ra]ional [i estetic unitare), anticipând posibilele
obiec]ii (lipsa de spontaneitate, manierismul, pedanteria) [i contracarându-le
(„f`r` a c`dea în pedanterie…”).
Între poezia tr`irilor primare (directe, personalizate pân` la nesemnificativ
în planul speciei, intens emo]ionale, cel pu]in ca inten]ie, [i simplificate
uneori pân` la onomatopeic) - [i aceea a tr`irilor culturale (mediate, cenzurate
ra]ional [i „impersonalizate”) se întinde o vast` re]ea de vase comunicante,
„pr`pastia” dintre ele fiind, în fond, o grani]` iluzorie, o justificare neserioas`
a poe]ilor lene[i.
O fi direct` sau cultural` eminesciana emo]ie din Od`? ßi unde înscriem
poeme precum Lacustra bacovian` ori Tubularia lui Doina[?
Stabilindu-[i tema [i încercând s` o dezvolte conform proiectului (viziunii)
Viorel Dinescu s-ar înscrie, dac` am accepta, din ra]iuni… metodologice,