Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

lecturi
MARIAN DOPCEA
Demnitatea intelectual` a poeziei
U
n poet de mare rigoare intelectual` [i prozodic` este Viorel Dinescu,
afirmat la începutul anilor optzeci [i autor, de atunci, al unei opere nu
foarte întinse dar de o admirabil` unitate stilistic`. Elegan]a „discursului”
liric este sus]inut` [i de lexic, preponderent neologic [i cu evidente iriz`ri
calofile, [i de aspectul ermetic al unor versuri [i, mai ales, de frecven]a
situa]iilor culturale care-l impulsioneaz`.
Poetul, matematician de profesie, s-a împlinit sub dubl` stea barbian`
(Ion [i Eugen), lirismul lui având limpiditatea, abscons`, totu[i, gra]ie unui
ermetism filologic, a primului, dar [i scrupulozitatea frumosului ca vers, ce
se datoreaz`, cu siguran]`, [i mentorului s`u declarat, Eugen, c`ut`torul
îndârjit de m`rg`ritare prin tonele de moloz ale paginilor vremii.
Viorel Dinescu este un poet de atitudine sacerdotal`. Poemele lui nu
sunt confesiuni ci, a[ înclina s` afirm, secven]e ritualice în care eul (ce
poate fi, altfel, p`c`tos, orgolios, inocent ori umil) se manifest`, superior
impersonalizat, doar ca purt`tor al harului, purt`tor al unei voci transcendente.
Viorel Dinescu oficiaz` într-un spa]iu sacru, pe care-l cunoa[te
bine [i al c`rui servitor/ap`r`tor, probabil, se consider`.
Faptul acesta exclude, fire[te, acceptarea în poezie a mizeriilor zilnice,
a buc`t`riei, fiziologicului [i chiar a jocului (uneori acceptat, totu[i).
Nu întâmpl`tor Eugen Barbu îl opunea, în cadrul ipoteticei judec`]i
de apoi a poe]ilor – optzecismului incipient.
O via]`/pia]` literar`, deloc inocent` [i nu întotdeauna credibil`, a
p`rut a infirma, în anumite momente, p`rerea fulgurantului ([i u[or estetizantului)
critic de poezie care a fost Eugen Barbu.
Citit` f`r` patimi extraestetice poezia lui Viorel Dinescu se dovede[te
rezistent`, p`strându-[i, în timp, [i prospe]imea [i for]a seductiv`. Opus`
mizerabilismului excesiv al genera]iilor din urm` ea ar putea marca o linie
evolutiv` deosebit de agreabil`.
Dinescu propune un fel de lume ca medita]ie, fruct pur al intelectului
ori (doina[ian?) reprezentare geometric` a unei ordini ideale, trasate de
un alt „om cu compasul”. Numai c` lumea aceasta se afl` într-o continu`
metamorfoz` c`ci… „zilnic moare Euclid/zdrobit de-absurdul altor ecua]ii”,
înse[i premizele cunoa[terii umane schimbându-se necontenit.
EX PONTO NR.3, 2009
143