Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2009
140
Paul Ricoeur „ceva se întâmpl` atunci când cineva vorbe[te", producându-se
astfel „accederea la limbaj a unei lumi prin intermediul discursului.” 22
Poezia se constituie în prilej de reflec]ie pentru lector, art` prin modalitatea
de expresie [i [tiin]` în m`sura în care exprim` cunoa[tere „Ea nu poate fi
alungat`/ când lutul meu/ va fi coborât/ în t`cerea compact`-/ poemele mele/
vor continua s` cânte!" (Lumin` pentru viitor) 23 , mai ales c` apare iluzia „învingerii
uit`rii de c`tre cei ce vin e îns` mai puternic`, inclusiv atunci când
poetul solfegiaz` în game minore, surdinizate.”
Subiectul poeziilor care alc`tuiesc volumul Prin]ul captiv poate fi lecturat
ca o dram` f`r` ac]iune, dar plin` de evenimente. Tema volumului ]ine de
libera asociere a ideilor, de amestecul fascinant dintre lumin` [i p`cat „Voi
îmi propune]i s` exist,/ s` v` fiu surs` de lumin`,/ s`-mi smulg din r`d`cini
sufletul trist/ ca pe un m`r vizitat de viermin`." (Voi îmi propune]i s` exist). În
concluzie, în volumul Prin]ul captiv acela care „guverneaz`" este sentimentul
libert`]ii v`zut prin acela al conflictului, de aici [i iluzia de obiectivare, în sensul
de contemplare estetic`, a eului liric, eu liric care accept` masca de mediator
orfic, sugerând, astfel, cunoa[terea cosmosului atât ca frumuse]e cât [i ca
unitate. Acesta este motivul pentru care drama este una care se desf`[oar`
în interiorul eului liric, aceasta nu este, în mod expres, un fapt real. Putem
spune c`, per ansamblu, poezia din acest volum se organizeaz` în jurul a
dou` izotopii: aici /vs./ acolo, în`untru /vs./ afar`; între eu-lume interioar`
/vs./ eu-lume exterioar`, iar masca estetic`, de tip imaginar î[i g`se[te satisfac]ia,
pe de o parte, în frumuse]ea organicului, [i, pe de alt` parte, î[i afl`
frumuse]ea în anorganic.
În opinia lui Angelo Marchese, poezia reprezint` acea valoare teoretic comunicabil`
prin intermediul cuvântului, reprezint` un joc care ofer` posibilitatea
lectorului de a reconsidera, din punct de vedere analitic, privirea global` care
furnizeaz` un posibil model în construc]ia unei poezii, [i, deci, în construc]ia
unei lumi posibile. 24 Având ca punct de plecare aceste considera]ii, putem
afirma c` prin cele trei verbe cheie, din acest volum, Prin]ul captiv: a fi („Eram
linia vie]ii, ce cu dârzenie î[i na[te-n ap`rare/ semin]ele care învinse nu pot fi!...
Eu înfloream în trecut"; Portretul poetului în tinere]e) - a putea („Prin moarte
se maculeaz` lumina,/ [i iarba crescut` din gurile mor]ilor/ e un strig`t pe
care Tu nu îl po]i auzi!"; Invoca]ie) - a vrea („Nu încerca Doamne s` provoci/
în trupurile noastre surpare!/ Urâm încremenirea-n roci./ Ne vrem doar seve
în mi[care.”, (Fragil ca boarea unui crin), verbe care, prin prezen]a lor, permit
men]inerea unei structuri unitare, închise în care sunt fixate evenimentele,
se induce impresia c` totul poate fi schematizat, totul poate fi tematizat [i
catalogat într-o lume ireal`, lume care este dependent` de realitate.
Am putut observa c` la nivelul limbajului poetic se uzeaz` de categorii
care nu sunt ale sale, dar pe care [i le apropiaz` printr-o intensitate specific`.
Reu[im, astfel, s` identific`m, conform lui Ion Ro[ioru, setea „de puritate
absolut`, de comuniune plenitudinal` cu natura prin care autorul s` se simt`
racordat la atât de invocatul fluid cosmic poate [i trebuie s` fie asociat` temei
evad`rii dintr-un cadru ideologic strivitor prin gradul sporit, uneori frizând
absurdul, de constrictivitate.” 25 , dar [i c`, în acela[i timp, din volumul Prin]ul
captiv se degaj` „o speran]` mai lumineaz` amurgul cenu[iu [i obositor într-o
asemenea existen]`, varia]iune cu mai multe m`[ti.” 26
În concluzie subliniem c` sensul global al poeziei lui Arthur Porumboiu ia
na[tere din multiplele transcodific`ri contextuale, dinamismul textului poetic
fiind subliniat [i de caracterul dialogic pe care mesajul eului liric îl presupune.