Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

dar [i în faptul c` una [i aceea[i persoan` prezint` fe]e multiple; cât [i în
contrastul dintre fluxul vital [i fixarea omului în forme, este imposibil s` fim
noi în[ine pentru c`, chiar, societatea ne impune jocul m`[tilor.
Pe de o parte, putem vorbi de un lector eu-protagonist, de un continuu
dialog între eu [i tu, între eu-locutor [i tu-interlocutor, ambii apar]inând unui
singur eu; vorbim în acest caz de efectul dedubl`rii în fa]a oglinzii. De aparen]`
[i nu de realitate, ]in atât cristalul: „Cristal s` fiu? O str`lucire/ ce m-ar
înscrie-n moartea mea?/ O, vin` sevele s`-mi umple/ tulpinile cu noi secunde."
(Fragil ca boarea unui crin); cât [i oglinda „unde forfotesc ridurile" din Imagini
pentru vârsta a treia, sau ca în poezia Când toaca, unde pare a fi umanizat`:
„Fecioara aproape s` vie/ cu fream`t de pulpe/ [i cântec de sâni,/ [i sub]ire
ca mireasma-n câmpie./ Oglind` [i totem puternic s`-mi fie." Pe de alt` parte,
poezia poate fi v`zut` din perspectiva unei m`rturisiri a încerc`rii dificile de a
identifica [i/ sau de a stabili un raport cu societatea, cu orizontul fictiv în care
realitatea nu este decât o masc` a irealit`]ii, pentru c` ,,Acelea[i zâmbete
protocolare,/ acelea[i mâini ]inute în pozi]ii/ ce anuleaz` libertatea lor;/ acelea[i
cranii/ sub bicele supunerii/ într-o oarb` resemnare." (Func]ionari iubi]i
de rutin`); dar nu numai pentru c` „Sunt un bulg`r pe p`mânt asudând,/ ßi
Luna înnebunit` î[i sun` schel`ria/ în p`rul meu de p`mânt!/ Ce sear` de
noroi [i nici un gând..." (Ce sear`!).
De notat faptul c` în acest volum, Prin]ul captiv, arhetipul c`l`toriei este
unul care se afl` sub semnul durerii [i al fr`mânt`rilor, iar, pe de alt` parte,
întoarcerea din c`l`torie este asigurat`, îns` doar sub forma mor]ii: „Era un
cer violaceu,/ [i-n suflet era aspr` ur`,/ gândind c` însu[i Dumnezeu/ vroia
s`-mi smulg` din structur`/ aprigul Eu./ Strig`te aspre [i blesteme/ am ridicat,
[i [tiu c`-n sear`/ zidit am fost în noi poeme/ ca sevele în prim`var`./ Nu mai
se-atingea nici-o clip`/ de virusul ce-mparte moarte;/ eram lumina care ]ip`/
c~nd de arip` se desparte./ Eram vertebra ce lumin`/ precum zorii-n minutul
pur,/ [i auzeam cum o s` vin`/ constructorii ce-mi dau contur." (Era un cer).
A[a cum am putut observa, c`l`toria este una binar`, se construie[te atât
ca form` exterioar`, ca masc` social`, cât [i ca form` interioar`, ca evadare
din realitate. Refugiul 13 eului în masc` serve[te pentru a se proteja, pe de o
parte, de fluxul existen]ial „Ora[ul te va amesteca-n acizii lui./ Sudoarea ta va
fi un fir de lumin`/ ce nu se poate observa." (O, suflete!); „Mai fericit dac`/ a[
deveni fir de iarb` -/ el cre[te/ [i las`-n p`mântul protector,/ lumini viitoare;/ pe
când eu/ las un verb/ ce poate fi asasinat/ [i scos definitiv/ din memoria lumii;”
(Stare de cump`n`) 14 [i, pe de alt` parte, de amara resemnare în ipostaza
de victim`: „E peste tot t`cere,/ ci-n mine e venin;/ un ßarpe m` prive[te-/
Vrei lui s` m` închin?" (Doamne, mi-ai luat cuvântul?); „Auzeam timpul lacom
[i dur/ sugându-ne - imens` meduz` - / [i dârji înl`turam asprele-i piedici,/
îns`-o lumin` confuz`/ ne-mpingea-n necunoscute biserici,/ unde Dumnezeu
nu vindec` ci numai acuz`!" (Viziune dintr-un viitor îndep`rtat), în aceast`
poezie vorbim [i de faptul c` imaginile „oraculare se coaguleaz`, de regul`, în
jurul ideii de supravie]uire prin opera la care s-a trudit cu netrucat` abnega]ie
[i jertf` de sine întru solidarizarea cu semenii.” 15
Sentimentul de claustrare este evident [i în A[teptare 16 , unde sentimentul
este dublat [i de unul de expectativ` pentru c` „Simt in fibre cum toarn`/
Cineva metal,/ [i-ncet înghea]`/ zâmbetul/ [i nu se mai face,/ nu se mai face
diminea]`!". La aceasta putem s` al`tur`m [i cre[terea temperaturii care
favorizeaz`, pe de o parte, coroziunea fierului, a gratiilor „de fier", realizând
dezintegrarea realului, dar [i, pe de alt` parte, putem discuta despre maturi-
EX PONTO NR.3, 2009
137