Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

NASTASIA SAVIN
Eul liric [i masc` în Prin]ul captiv
ç
EX PONTO NR.3, 2009
134
n prezenta lucrare încerc`m s` abord`m, la modul general, problema eului
liric 1 , a modului de constituire [i de manifestare a acestuia, [i modul în care
se actualizeaz` rela]ia dintre eul liric [i masc`2, în volumul Prin]ul captiv de
Arthur Porumboiu având ca suport teoretic, în special, L'Officina della poesia.
Principi di poetica de Angelo Marchese.
În ceea ce îl prive[te pe Arthur Porumboiu, se spune c` acesta „cedeaz`
uneori tenta]iei prozei, f`r`, îns`, s` fie surd la cântecul de siren` al liricii.
Într-o lume precipitat`, confuz`, el r`mâne una dintre pu]inele excep]ii. Nu
starea de modestie explic` acest ritm încetinit - el este încredin]at de talentul
s`u pân` a-i irita pe ceilal]i -, ci con[tiin]a artistului c` opera odat` ap`rut`,
chiar de nu-i mai apar]ine, îl reprezint` în totalitate. Convins c` num`rul, cantitatea
nu au cum s` devin` operante pe plan estetic, prefer` «a[teptarea»
fundamentat` pe o selec]ie f`cut` cu încrâncenare.” 3
Este necesar s` preciz`m c`, conform lui Angelo Marchese, statutul comunicativ
al textului poetic, din punctul de vedere al unei instan]ieri poeticonarative,
va fi în structura de suprafa]` incomplet [i neomogen din punct de
vedere semantic, de[i în structura de adâncime închiderea acestei lumi devine,
în fapt, deschiderea unei autoreprezent`ri a propriei individualit`]i. Astfel, vom
observa c`, în volumul Prin]ul captiv „prin pendularea sincer` a autorului între
a fi alesul unui destin de excep]ie [i insul ros de îndoieli, condamnat la solitudine
[i umilin]`, contribuie la umanizarea poetului [i, implicit, la a-i spori nota
de autenticitate a discursului în care geniul crispat de unicitatea în univers îl
tolereaz` întru h`l`duire [i pe muritorul de rând, mul]umit, acesta din urm`,
de a i se fi oferit [ansa mântuirii când mireasma salcâmilor se revars` peste
o piatr` tombal` [i lumineaz` lini[titor.” 4
Poezia care d` [i titlul volumului, Prin]ul captiv, pare a sintetiza întreaga
problematic` a volumului supus discu]iei. Alc`tuit din dou` lexeme: un nume
articulat cu un morfem de determinare definit` (-ul), „prin]ul” [i adjectivul calificativ
„captiv”, titlul aduce cu sine o simbolistic` multipl`, poate fi cel care
„simbolizeaz` f`g`duin]a unei puteri supreme (...) ideea de tinere]e [i de
str`lucire (...) în basme (...) metamorfoza unui eu inferior într-un eu superior
gra]ie puterii iubirii” 5 , dar, poate fi „corup]ia celui mai bun care devine cel mai
r`u. Calitatea de principe în mijlocul r`ului, al nop]ii, al mor]ii, este starea