Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC
Share Embed Flag
Download ePaper

Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

romdidac.ro
19.11.2014 Views

cu încetarea furtunii [i apari]ia zorilor. Thanatosul cap`t` o conota]ie foric` prin asocierea sa cu lumina, o dat` cu înlocuirea timpului nocturn cu cel diurn. Sufletele mor]ilor sc`pate din calul fantasmatic sunt vizualizate de b`trân ca mânji de j`ratic, Anghel are trup de cal alb, cu coama ca borangicul, el dispare în lumin`, iar în trupul femeii începe s` curg` greu, topit, soarele. La o analiz` tabular` se observ` c` izotopia lumin` este conturat` de lexemele: j`ratic, alb, borangic, soare. Aceste lexeme apar ca determinan]i pe lâng` cuvinte ce se refer` la spectre (mor]ii sunt ni[te mânji, femeia se disperseaz` în cosmos, probabil în chinurile facerii), deci apar]in în aceea[i m`sur` [i izotopiei moarte. Finalul povestirii, de o frumuse]e stranie e marcat deopotriv` de o ambiguitate incitant`: ...Apoi Anghel pieri, b`tut de viforul luminii, dincolo de pr`p`stiile albastre ale cerului... Fulgere o s`getar`, [i soarele începu, deodat` s` curg` topit, greu, din pântecul ei. Soarele care curge este metafora energiei vitale care p`r`se[te corpul, iar Anastia, aflat` într-o stare de empatie cu so]ul ei, a suferit o transsubstan]iere a fiin]ei care se r`sfrânge [i asupra copilului pe care îl na[te. Parcurgând povestirile lui Ovidiu Dun`reanu remarc`m c` personajele feminine, de[i au statut social de ]`r`nci, prezint` uneori în discursul lor accente de lirism, aceasta dând nota de discurs estetizat. Totu[i, la o lectur` atent`, retrospectiv`, se poate descoperi c` este vorba de un limbaj ceremonial, c`ci femeile se exprim` poetic numai atunci când este vorba despre un fapt nefiresc (de exemplu Mara lui Stoienel vorbind despre c`l`toria ei cu vaporul fantomatic, Vasilca lui Banu referindu-se la mânzul m`iastru) sau când sunt robite de durere (ca în cazul Anastiei care-[i boce[te b`rbatul). Se pot stabili rela]ii ale instan]ei feminine în proza lui Dun`reanu cu cel pu]in patru elemente distincte: cu sacrul, cu mediul acvatic, cu anumite ritualuri legate de ierburile înrourate [i – un element definitoriu – sunt portretizate ca având p`rul negru. Femeile din textele lui Ovidiu Dun`reanu sunt într-o constant` leg`tur` cu sacrul: au premoni]ii (în Visul, Aruna vede umbra mor]ii pe chipul b`rbatului ei înainte ca acesta s` plece la pescuit) sau trec într-un alt plan, fiind adev`rate receptacole ale miraculosului (Mara lui Stoienel, Anastia). O alt` tr`s`tur` a lor este atrac]ia spre mediul acvatic, majoritatea personajelor feminine având pl`cerea sc`ldatului iar unele dintre ele chiar stabilesc cu acesta o leg`tur` organic`: Sindina st`pâne[te pe[tii prin glasul s`u, Serina este o Ondin` care uluie[te pescarii. Aceste dou` femei se disting de celelalte personaje prin caracterul bizar accentuat. Ele sunt un fel de [time ale apelor, dar vraja lor nu provoac` nenorociri, ci înfrunt`ri virile stârnite de erotism. Este interesant de observat leg`tura ce se stabile[te între numele Serinei [i lun` (Selena). Ea este asemenea lunii: din timp în timp, provoac` celor doi b`rba]i îndr`gosti]i maree ale sângelui ca cele provocate apei de luna plin`. Ca semn al apartenen]ei femeilor la bizar, este [i ritualul sc`ld`rii în ierburi înrourate, prin care se stabile[te o leg`tur` tainic` între eternul mister feminin [i ritmurile astrale [i vegetale. Un alt element reiterat este p`rul negru, despletit. În mitologia greac`, Dyonisos era singurul dintre zei care avea p`rul negru, semn al pasiunii, al dezechilibrului. Despletirea p`rului ]ine de sacru, c`ci este necesar` în dansurile rituale, iar vracii î[i elibereaz` p`rul în timpul oficierii ritualurilor; femelile î[i despletesc p`rul atunci când se afl` într-o situa]ie liminar`, în semn de renun]are la limit`rile [i conven]iile destinului individual. EX PONTO NR.3, 2009 131

EX PONTO NR.3, 2009 132 Prin elementele de basm pe care le con]ine, Uluirea se recomand` ca un text ce poate fi descifrat în cheie simbolic`, c`ci basmele cuprind ipostaze paradigmatice ale umanului. Textul este o parabol` despre limite, despre dep`[irea lor prin transgresiune (invadarea fiin]ei de sacru) în cadrul unui proces alchimic, întâlnirea cu fata-leb`d` marcând trecerea eroului într-un plan superior de existen]`. Lumea fenomenal` nu-l mai ]ine prins în nodurile v`lului mayei, c`ci nici una dintre îndeletnicirile sale cotidiene de pân` atunci nu-i mai treze[te interesul. Destinul s`u este unul de c`utare asidu` a plenitudinii fiin]ei, c`ci leb`da – simbolul apolinic, reprezint` o epifanie a luminii [i a eleva]iei spirituale. C`utarea fetei-leb`d` îl aduce în capcana mortal` a mla[tinii, dar aceasta nu este decât o etap` a ini]ierii sale, c`ci mla[tina are, în imaginarul lumii, sensul de topos sacru, de centru spiritual. Neofitul care se scufund` în ea este determinat de situa]ia liminar` (perspectiva mor]ii prin înecare) s` se concentreze asupra propriilor senza]ii, emo]ii [i idei: Avu senza]ia c` un glob de sticl` enorm i se sparge deasupra capului [i-l împroa[c` dureros cu o puzderie de ]`nd`ri ∂…∑. Moartea fizic` a eroului ar indica e[ecul, dar finalul povestirii deschide perspectiva unei alte interpret`ri: în`l]area b`iatului într-o barc` purtat` de lebede albe, al`turi de fata-leb`d` semnific` atingerea unui nou nivel spiritual, fapt care impunea moartea fizic`. Dealtfel, orice ini]iere presupune o moarte a neofitului, pas esen]ial pentru atingerea statutului de ini]iat, în cadrul unei interpret`ri alchimice putem identifica mla[tina ca athanor în care mercurul [i sulful – elementele Marii Opere – se împreuneaz` dând na[tere aurului. Leb`da face parte din simbolistica alchimiei, fiind privit` drept o emblem` a mercurului, c`ci are culoarea [i mobilitatea acestuia precum [i volatilitatea prin capacitatea de zbor. În scena final`, fata-leb`d` st` în barc` împreun` cu b`iatul, care poate fi asociat sulfului, principiu masculin corespunz`tor focului. La nivel superficial, alchimia este arta transmut`rii metalelor, care are ca scop ob]inerea aurului. Dar, de fapt, este vorba de o opera]ie simbolic` prin care se ajunge la cunoa[terea des`vâr[it`. Textele vedice afirm` c` aurul semnific` nemurirea; s` transformi metalele în aur înseamn` s` transformi omul în spirit pur. În`l]area celor doi spre Candela Cerului simbolizeaz` eleva]ia spiritual` suprem` la care ajunge cel ucis de mla[tin`. Povestirea Întâmpl`ri din Anul [arpelui, cea mai ampl`, povestire-eponim, se distinge de celelalte, tr`dând o alt` vârst` a crea]iei lui Ovidiu Dun`reanu. Viziunea scriitorului se schimb`, dramele personale, familiale nu mai intereseaz` decât în m`sura în care sunt subiect de taifas [i uluire pentru întreaga comunitate. Se observ` o aglomerare de datini, obiceiuri [i eresuri care confer` autenticitate spa]iului construit. Este surprins` imaginea unei lumi care forfote[te, care reac]ioneaz` viu la orice fapt v`zut, participând la comentarea evenimentelor. Fantasticul tinde spre anecdotic, întâmpl`rile nefire[ti hr`nind pl`cerea de a comenta ale comunit`]ii. Aici descoperim o lume polimorf` care tr`ie[te o continu` s`rb`toare a ineditului. Stihiile dezl`n]uite de la începutul anului par a anun]a o întrerupere a cursului vie]ii obi[nuite [i intrarea într-un timp fabulos, în care lucrurile ies din matca lor. Setea de spectacol este satisf`cut` în cadrul unor obiceiuri precum udatul ginerilor, prilej de înfruntare viril`, dar [i de bucurie. Aceast` povestire se deosebe[te de celelalte prin faptul ca fantasticul se insinueaz` mai subtil, o

EX PONTO NR.3, <strong>2009</strong><br />

132<br />

Prin elementele de basm pe care le con]ine, Uluirea se recomand` ca un<br />

text ce poate fi descifrat în cheie simbolic`, c`ci basmele cuprind ipostaze<br />

paradigmatice ale um<strong>anul</strong>ui. Textul este o parabol` despre limite, despre<br />

dep`[irea lor prin transgresiune (invadarea fiin]ei de sacru) în cadrul unui<br />

proces alchimic, întâlnirea cu fata-leb`d` marcând trecerea eroului într-un<br />

plan superior de existen]`. Lumea fenomenal` nu-l mai ]ine prins în nodurile<br />

v`lului mayei, c`ci nici una dintre îndeletnicirile sale cotidiene de pân`<br />

atunci nu-i mai treze[te interesul. Destinul s`u este unul de c`utare asidu`<br />

a plenitudinii fiin]ei, c`ci leb`da – simbolul apolinic, reprezint` o epifanie a<br />

luminii [i a eleva]iei spirituale.<br />

C`utarea fetei-leb`d` îl aduce în capcana mortal` a mla[tinii, dar aceasta<br />

nu este decât o etap` a ini]ierii sale, c`ci mla[tina are, în imaginarul lumii,<br />

sensul de topos sacru, de centru spiritual. Neofitul care se scufund` în ea<br />

este determinat de situa]ia liminar` (perspectiva mor]ii prin înecare) s` se<br />

concentreze asupra propriilor senza]ii, emo]ii [i idei: Avu senza]ia c` un glob<br />

de sticl` enorm i se sparge deasupra capului [i-l împroa[c` dureros cu o puzderie<br />

de ]`nd`ri ∂…∑.<br />

Moartea fizic` a eroului ar indica e[ecul, dar finalul povestirii deschide<br />

perspectiva unei alte interpret`ri: în`l]area b`iatului într-o barc` purtat` de<br />

lebede albe, al`turi de fata-leb`d` semnific` atingerea unui nou nivel spiritual,<br />

fapt care impunea moartea fizic`.<br />

Dealtfel, orice ini]iere presupune o moarte a neofitului, pas esen]ial pentru<br />

atingerea statutului de ini]iat, în cadrul unei interpret`ri alchimice putem<br />

identifica mla[tina ca athanor în care mercurul [i sulful – elementele Marii<br />

Opere – se împreuneaz` dând na[tere aurului.<br />

Leb`da face parte din simbolistica alchimiei, fiind privit` drept o emblem`<br />

a mercurului, c`ci are culoarea [i mobilitatea acestuia precum [i volatilitatea<br />

prin capacitatea de zbor. În scena final`, fata-leb`d` st` în barc` împreun` cu<br />

b`iatul, care poate fi asociat sulfului, principiu masculin corespunz`tor focului.<br />

La nivel superficial, alchimia este arta transmut`rii metalelor, care are ca scop<br />

ob]inerea aurului. Dar, de fapt, este vorba de o opera]ie simbolic` prin care se<br />

ajunge la cunoa[terea des`vâr[it`. Textele vedice afirm` c` aurul semnific`<br />

nemurirea; s` transformi metalele în aur înseamn` s` transformi omul în spirit<br />

pur. În`l]area celor doi spre Candela Cerului simbolizeaz` eleva]ia spiritual`<br />

suprem` la care ajunge cel ucis de mla[tin`.<br />

Povestirea Întâmpl`ri din Anul [arpelui, cea mai ampl`, povestire-eponim,<br />

se distinge de celelalte, tr`dând o alt` vârst` a crea]iei lui Ovidiu Dun`reanu.<br />

Viziunea scriitorului se schimb`, dramele personale, familiale nu mai intereseaz`<br />

decât în m`sura în care sunt subiect de taifas [i uluire pentru întreaga<br />

comunitate.<br />

Se observ` o aglomerare de datini, obiceiuri [i eresuri care confer`<br />

autenticitate spa]iului construit. Este surprins` imaginea unei lumi care forfote[te,<br />

care reac]ioneaz` viu la orice fapt v`zut, participând la comentarea<br />

evenimentelor. Fantasticul tinde spre anecdotic, întâmpl`rile nefire[ti hr`nind<br />

pl`cerea de a comenta ale comunit`]ii. Aici descoperim o lume polimorf` care<br />

tr`ie[te o continu` s`rb`toare a ineditului. Stihiile dezl`n]uite de la începutul<br />

<strong>anul</strong>ui par a anun]a o întrerupere a cursului vie]ii obi[nuite [i intrarea într-un<br />

timp fabulos, în care lucrurile ies din matca lor.<br />

Setea de spectacol este satisf`cut` în cadrul unor obiceiuri precum udatul<br />

ginerilor, prilej de înfruntare viril`, dar [i de bucurie. Aceast` povestire se<br />

deosebe[te de celelalte prin faptul ca fantasticul se insinueaz` mai subtil, o

logo

products

Resources

Company

Terms of service
Privacy policy
Cookie policy
Cookie settings
Imprint
Change language
Made with love in Switzerland
© 2024 Yumpu.com all rights reserved

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!