Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

a solicita aten]ia cititorului. Îns` criticul a realizat grupajul cu inten]ia de a
oferi practic un manual à l’envers, un manual care nu te ajut` s` scrii o carte
bun`, dar care te pune în gard` asupra oric`rei c`r]i proaste, un manual de
patologie literar` cu exemplific`ri ale diverselor maladii; enumer`m câteva:
inadecvarea registrului stilistic, enun]area emfatic` a unor adev`ruri banale,
practicarea obscurit`]ii, parada de [tiin]`, artistizarea for]at` a textului, etc.
Fiecare din aceste „maladii” este ilustrat` cu exemple copioase, elocvente,
[i ele pot alc`tui oricând breviarul unui curs de creative writing, care cred c`
ar trebuie s` înve]e nu numai cum s` scrii, ci [i cum s` nu scrii. De[i criticul
nu o face, un anumit distinguo mi se pare necesar, cel dintre criticul literar
sau filozof, eseist [i scriitorul de fic]iune, poet, prozator, dramaturg. Principala
calitate a unui critic autentic o constituie discern`mântul, definit simplu ca
fapt de a [ti dac` în fa]a ta se afl` o carte proast` sau o carte bun` dincolo
de relativiz`rile pe care le induce locul geometric dintre cele dou` repere. O
parte dintre maladiile literaturii ipostaziate de Alex ßtef`nescu sunt, de fapt,
maladii ale criticii, [i aici ne g`sim uneori nepl`cut fa]` în fa]` cu o critic`
encomniastic` sau un hipercriticism opuse criticii de ecarisaj, o critic` care
recomand` în termeni bombastici o carte slab` sau cu termenii propu[i de
A.ß. „ridicarea în sl`vi, în termeni bombastici, a unui scriitor minor”, „parada
de [tiin]`”, „excesul de interpretare”, „utilizarea limbii de lemn”. Exist` [i un
alt nivel al c`r]ii care se bazeaz` pe expresivitatea involuntar` a unor produc-
]ii manufacturate cu sârg stahanovist de grafoman, acela care-i confer`
acestui „Manual al întâmpl`rilor” literare nefaste dimensiunea de „carnaval al
prostiei omene[ti”. În aceast` direc]ie, cartea lui Alex ßtef`nescu ni se ofer`
ca un fel de antonpanesc` poveste a vorbei v`zut` din unghiul inedit, postmodern,
al Dic]ionarului onomastic [i al Bibliografiei generale ale lui Mircea
Horia Simionescu. Cred c` în aceast` dimensiune, demersul critic al lui Alex
ßtef`nescu este cel mai bine ilustrat, pentru c` în aceast` în[iruire de tâmpenii
literare ordinea o stabile[te filonul rabelaisian al râsului [i carnavalescului
eviden]iat de Bahtin în cartea pe care i-o dedic` operei lui Rabelais.
Cartea lui ßtef`nescu devine astfel una a râsului [i a uit`rii în m`sura în care
scoate din anonimat pentru o scurt` pauz` de amuzament un specimen comic
al literaturii pentru a-l l`sa în cele din urm` anonimatului care i se cuvine.
Pentru aceast` întrebuin]are dubl` a „manualului” r`spunde [i dublarea tipului
de încadrare patologic` de la cel „[tiin]ific” la cel „popular”, spre exemplu,
„inadecv`rii registrului stilistic” îi corespunde în registrul popular al maladiei
metoda „Tan]a [i Costel”, personajele lui Ion B`ie[u; „enun]`rii emfatice a
unor adev`ruri banale” are drept analogon identificarea vernacular` a patologiei
drept „Amorul e un lucru foarte mare”, cugetarea apar]inându-i unui
personaj al lui George Topârceanu, Gu]`-Popând`u etc.. Criticul abandoneaz`
manualul pentru oferta mai larg` în semnifica]ii a unei comedii a literaturii în
care î[i fac loc g`g`u]ii [i gu[a]ii literaturii, personaje deformate grotesc
asemeni celor care apar la circ, dezvelind monstruozit`]i literare de la pasti[e
banale ca o blenoragie la hidoase malforma]ii [i aparate ortopedice complicate
pentru sechele uluitoare. Meritul criticului ]ine [i de o opera]ie de bibliograf
în sensul acordat de Mircea Horia Simionescu demnei ocupa]ii, numai
c` diferen]a devine esen]ial`. Nu este vorba aici de o fic]iune a literaturii, ci
de o imagine deformat` a ei, o curte a miracolelor populate de creaturi asemeni
fantasmelor lui Bosch sau a mon[trilor tri[ti ai lui Mandiargues. În acest
joc intr` atât numele scriitorilor, cât [i cel al editurii [i titlurile c`r]ilor. S` încerc`m
ca experiment listarea numelor de autori care apar în prefa]a care
EX PONTO NR.3, 2009
123