Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

(dar înc` prezente [i azi în anumite locuri). O b`trân` e dezgropat` a doua
zi [i cei care asist` v`d c` moarta „era întoars` pe o dung` [i ro[ie la obraz.
Gheorghe i-a b`gat un cu]it în inim` [i a acoperit-o din nou cu p`mânt”.
Supersti]iile sunt numeroase [i trebuie s` ]ii seama de ele, s` nu le calci înv`]`tura,
altfel î]i merge r`u. Mai toate prevestesc nenorociri [i primejduiesc
gospod`riile oamenilor, le aduc pagube. Cu anumite varia]ii, sunt acelea[i ca
în alte zone, au o larg` circula]ie. Sunt [i multe ceremonii unde se celebreaz`,
în diverse ocazii, mersul finilor la na[i. Obiceiul este vechi [i se p`streaz`
acela[i, cu neînsemnate modific`ri impuse de starea economic`. Întâlnirile se
desf`[oar` sub semnul bunei dispozi]ii: „Voio[ia, vorbele frumoase, amintiri
din îndep`rtatele tinere]i, prilej de s`n`toase tradi]ii române[ti [i cre[tine[ti.
Primul p`har se v`rsa pentru cei ce nu mai sunt din partea na[ilor, a finilor”.
ßi „fr`]iile de cruce” prilejuiesc ocazii de întrajutorare, de petrecere, de rela]ii
pa[nice. Ne afl`m parc` în lumea Amintirilor lui Creang`: „Am v`zut zeci de
s`nii, cu zeci de cai sau care de fân la casa unuia dintre fra]i. Dac` nu pot veni
to]i fra]ii la clac`, roag` pe un vecin sau vreunul dintre neamuri s` vin`. Cel
c`ruia i se face claca d` b`utura [i o mas`, prilej iar`[i de petrecere, dup`
ce li s-a dat cailor nutre] de c`tre gazd`. C`tre diminea]`, a doua zi, pleac`
cu to]ii voio[i [i mul]umi]i pe la casele lor.” Multe dintre s`rb`tori î[i afl` începuturile
în vremea precre[tin`, ca de ex. Nedeile care se ]in „fie în satele
noastre jiene[ti, fie în poienile de la poalele mun]ilor, obicei p`strat cu mare
sfin]enie.” S`rb`toarea a constituit subiectul unui roman Nedeia din Poiana
Miresei, I-III, Bucure[ti, 1955-1964, de Nicolae Deleanu, activist [i publicist
socialist, modest [i ca structur`, [i ca valoare literar`, departe de concluzia
prefa]atorului celei de a doua edi]ii, din 1968, Valeriu Râpeanu, conform c`reia
„r`mâne un roman de o trainic` factur` epic`.” Interesante sunt observa]iile
din subsolul paginii f`cute la întâlnirea cu autorul c`r]ii. Preotul [i fratele s`u
Ilie, student al lui Nicolae Iorga [i bursier la „Academia di Romania” din Roma,
profesor de istorie, sunt ruga]i s` nu intervin` c`ci organizatorii mizau pe un
succes absolut. Observa]iile vizau [i caren]ele documentaristice, [i „for]area
interna]ionalismului nedeilor”. N-au intervenit, dar au f`cut observa]ii pe carte.
Ca în Ion al lui Rebreanu, [i aici jocul, nu de pu]ine ori, datorit` strig`turilor
caustice, se sfâr[ea „cu b`t`i, cu capete sparte de boate, cu femei de multe
ori ]ipând, fiind ele învinov`]ite c`, vezi, Doamne, o jucat prea mult cu ah`la,
c` se tot uita în ochii lui, mai ales dup` ce au b`ut b`uturi amestecate aduse,
fiecare, de acas`, în uiege, sticle, plosci etc.” Preotul Traian Mo[ic vede
panoramic întreg spectacolul. Veneau cetele din diferite locuri, înso]ite de
fluiera[i, „dar [i al]ii cu viori, clarinete, saxofoane, ]igani cu ale lor cimpoaie [i
viori [i începeau jocul. M`l`ienii de-o parte, jie]enii separat, petrilenii, livezenii;
fiecare joc, aparte, cu fluiera[ii lor.”
Obiceiul Pi]`r`ilor, obicei momârl`nesc, un colind în ceat` de fl`c`i, cel al
aprinderii de focuri pe dealuri în noaptea de miercuri spre joia mare, strig`tul
peste sat Au[-M`re (o invoca]ie a str`mo[ilor, echivalent` cu „m`i (str`)mo[ule”),
alte obiceiuri legate de îndeletnicirile gospod`re[ti etc., unele pierdute,
altele practicate dau sentimentul unei mi[c`ri permanente, de dinamism, de
debordare vital`. O forfot` coordonat` de nevoi colective [i individuale, o
umanitate marcat` de bucuria vie]ii. Fire puternic`, optimist`, autorul î[i bucur`
anii târzii prin aceste retr`iri care s` lumineze [i s` înc`lzeasc` întreaga
via]`. Cu discre]ie [i demnitate aminte[te momentele dramatice prin care
a trecut, [i nu pu]ine într-o existen]` de peste opt decenii care a cunoscut
seisme sociale violente, pentru ca s` lase din nou locul întâmpl`rilor tonice.
EX PONTO NR.3, 2009
119