Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

fie blând`,/ f`r` de team`,/ s` nu-mi par`/ p`mântul vremii/ greu,/ când m`
voi/ ad`uga/ în neamul meu”. Astfel putem spune c` lucrarea iubirii de p`rin]i
este acum întregit`.
Ce este aceast` carte? se poate întreba, pe bun` dreptate, cititorul. Este
un album din care, parc`, ne privesc oameni ai altor timpuri, un mozaic de
memorialistic`, genealogie, etnografie, folclor, legende, obiceiuri, schi]e monografice
ale unor l`ca[uri de cult, literatur`. Autorul pare când c` flaneaz`,
când ne invit` la o incursiune dramatic` într-o atmosfer` reavivat`. El este
un autentic intelectual al locului, un cronicar ce se hr`ne[te din matricea
ve[nic d`t`toare de vigoare, inspiratoare. S` nu uit`m c` multe întâmpl`ri [i
evenimente se petrec în perioada interbelic`, perioad` marcat` de un puternic
suflu al specificului na]ional. Cultul valorilor tradi]ionale, al slujitorilor lor,
pentru Iorga, Nichifor Crainic este veritabilul stindard al unei mari p`r]i din
intelectualitate. A[ zice c` spiritul lui Herder reînvie, ca [i cel al lui Hegel. Se
mizeaz` pe valorificarea modelelor autohtone, pe mitul etno-na]ional. Putem
spune c` în spirit herderian se amplific` încrederea în poporul care r`mâne
permanent tân`r, puternic. Nici p`rintele Traian Mo[ic nu este str`in de aceast`
atmosfer`, dar se deta[eaz` în multe privin]e, sfideaz`, parc` „regula jocului”.
Eviden]iaz` valorile individuale, este dezinhibat chiar când în centrul faptelor
prezentate se afl` el însu[i, fiindc` nu dore[te s` apar` des`vâr[it în fa]a
celor ce-l vor urma. Dovad` sunt nenum`ratele renghiuri, „mi[elii”, pe care
le-a jucat cunoscu]ilor mai apropia]i [i în june]e, [i familist fiind. Amator de
asemenea p`c`leli, ipostazele sunt numeroase [i ne relev` o personalitate
complex`. Când sobru, ]inându-[i cuvânt`rile în diverse prilejuri festive, când
petulant, când incisiv, când melancolic ori îndurerat, [tiind, îns`, cu rapiditate
s` treac` peste asemenea momente.
Genealogia î[i are r`d`cinile cunoscute pe la jum`tatea secolului al
XVII-lea, str`-str`bunicul mamei fiind Preda ßtefoane-ßtefu, venit din valea
Some[ului [i stabilit în zona Petrilei. Mai to]i urma[ii au fost longevivi. De la
începutul secolului al XIX-lea apar primii intelectuali ai familiei, num`rul lor
crescând în timp: înv`]`tori, preo]i, profesori, ingineri. Tat`l, Dan Mo[ic, a fost
]`ran din Cimpa-Lunca de Sus, cu dragoste pentru înv`]`tur`, astfel c` to]i cei
trei b`ie]i au urmat [coli superioare. Traian Mo[ic consemneaz`: „Era unicul
caz printre momârlanii de pe Jii, ca din aceea[i cas`, trei copii cu vârste foarte
apropiate, s` fac` [coal`…, [i au f`cut, dar r`splat` mai ac`t`rii pentru bie]ii
no[tri p`rin]i nu am fost în stare s` le d`m, s` le putem mângâia b`trâne]ile.”
Când p`rin]ii i s-au stins din via]` – mama în 1960, la 83 de ani, [i tat`l în
1962, la 84 de ani, preotul era închis „ca uneltitor împotriva ordinei publice”.
Este o arhondologie a unei familii apar]inând celei mai nobile clase sociale,
]`r`nimea, nefalsificat`, din rândurile c`reia s-au ridicat cei mai mul]i dintre
înv`]a]ii no[tri de mai târziu, care s-au str`duit s` nu lase în uitare trecutul.
Str`dania preotului Traian Mo[ic este de toat` lauda.
Însemn`rile au dou` perioade de redactare. Astfel, Jurnalul meu personal,
cu subtitlul „Frânturi de gânduri de pe b`ncile copil`riei pân` la altarul
b`trâne]ii” este datat 1934 – noiembrie. Autorul, student în anul al IV-lea la
Teologie, abandoneaz` dup` câteva luni. Alte întâmpl`ri împletesc consemn`rile
din tinere]e cu reflec]iile senectu]ii, c`ci, afl`m din precizarea f`cut`
de redactor, „Jurnalul – amintiri a fost scris între anii 1980-1982, la vârsta
de 71-73 de ani, de Preotul Traian Mo[ic care a fost chemat la Domnul în
ziua de 18 aprilie 1984, miercurea din S`pt`mâna Patimilor Mântuitorului.”
EX PONTO NR.3, 2009
117