Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

19.11.2014 Views

deasupra, mici panouri cu acuarele alternau cu arcuri de lemn capitonate cu atlaz roz. Prin u[a din fund se zãria camera de culcare” (E. Lovinescu, Lulù, p. 61). 18 Lovinescu, Lulù, p. 13,15; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 248. 19 Lovinescu, Lulù, p. 9,14; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 250. 20 Lovinescu, Lulù, p. 15, 35; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 227. 21 Lovinescu, Lulù, p. 36; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 217, 236. 22 Lovinescu, Lulù, p. 34; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 219. 23 Lovinescu, Lulù, p. 158; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 222. 24 Lovinescu, Lulù, p. 4; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 215. 25 Lovinescu, Lulù, p. 6; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 215. 26 Se mai pot men]iona [i alte aspecte ale teatralitã]ii exterioare pe care o selecteazã Hortensia Papadat-Bengescu în romanul lui Lovinescu. Focalizatã în fiecare moment asupra unui personaj sau unui grup de douã-trei personaje situate în centru, nara]iunea lovinescianã le urmãre[te, difuz, pe toate celelalte, intrând sau ie[ind din scenã, în reac]iile verbale, gestuale sau faciale pe care le au în raport cu ceea ce se întâmplã în centru. Perspectiva asupra personajelor este evident tacticã, degajând semnifica]iile din interac]iuni pe scenã deschisã, nu din sondaje interioare. Însã nu ne-a interesat epuizarea acestui mod al teatralitã]ii, cât indicarea unei posibilitã]i de dezvoltare a textului lovinescian. 27 Într-o cronicã la reprezentarea scenicã a piesei Lulù, în 1923, D. Nanu observa aceastã transformare a personajului lui Ciprian în piesa Hortensiei Papdat-Bengescu [i o considera beneficã prin renun]area la excesul de lirism [i emfazã [i prin eliminarea tiradelor gongorice (apud. Hortensia Papadat-Begnescu, Opere, V, p. 451-452). 28 E. Lovinescu, Lulù, p. 21. 29 Ibidem, p. 23. 30 Ibidem, p. 24. 31 Ibidem, p. 26. 32 Ibidem, p. 32. 33 Ibidem, p. 31. 34 Ibidem, p. 26. 35 Ibidem, p. 32. 36 Ibidem, p. 79. 37 Ibidem, p. 9. 38 Ibidem, p. 8. 39 Ibidem, p. 87. 40 Ibidem, p. 164-165. 41 Ibidem, p. 47. 42 Ibidem, p. 3. 43 „Artemiza o privi pãtima[ã. ∂...∑ Cleo pãrea rece [i nepãsãtoare... Nu mai sunt fete!” (Lulù, p. 40). 44 Ibidem, p. 82. 45 Ibidem, p. 32. 46 Ibidem, p. 7. 47 Ibidem, p. 7. 48 Ibidem, 60. 49 Ioan Holban, Proza criticilor, Bucure[ti, Minerva, 1983, p. 57 [i urm. 50 Plecând de la observa]ia cã personajul lovinescian nu se mi[cã liber pe scena romanului, criticul ie[ean folose[te „fatalitatea literarã” doar ca pe o situa]ie particularã, în ordinea mult mai generalã a „fatalitã]ii”. Cuvintele nu sunt decât una din pârghiile prin care personajul lovinescian e pre-determinat (sau, cu termenul folosit mai frecvent de Holban, „activat”). Cu aceea[i func]ie, Holban investe[te peisajul (de pildã o „naturã femininã” din O dragoste florentinã sau decorul citadin în Aripa mor]ii, p. 50), sau chiar manifestãrile omnipotente ale autorului (p. 57). EX PONTO NR.3, 2009 115

cronica literar` NICOLAE ROTUND Preot Traian Mo[ic – Din cele tr`ite printre oamenii de la izvoarele Jiului ç EX PONTO NR.3, 2009 116 ntr-o carte ca Din cele tr`ite printre oamenii de la izvoarele Jiului de preotul Traian Mo[ic 1 pare dificil pentru început s` delimitezi factorul emo]ional de cel ra]ional. Spre sfâr[itul lecturii, instructive [i agreabile, o spun dintru început, vei da peste câteva consemn`ri ale autorului, ce limpezesc [i dau r`spuns inevitabilelor întreb`ri, într-un epilog, datat „10 ianuarie 1980 – Petro[ani”: „Când scriu aceste rânduri am 70 de ani, 6 luni [i 10 zile. M` gr`besc s` scriu [i am foarte multe de scris [i nu [tiu de le voi a[terne în rânduri pân` nu mor. Nu pentru c` au o valoare deosebit` aceste amintiri, doar mi-au oferit mie [i hârtiei gânduri despre oameni, despre cele multe pe care le-am purtat în suflet cam 30-35 de ani… A le retranscrie, revedea, corecta nu mai am vreme [i nici r`bdare. Poate careva dintre copiii mei va avea r`gazul s` le citeasc`. Nu [tiu, am scris prea multe despre mine [i a[ fi vrut s` mai scot [i alte multe amintiri mai legate de via]` [i neamul din care m-am ridicat.” ßi într-o ultim` consemnare: „Ast`zi vor fi altele, oameni de prin satele or`[enite ast`zi, nu mai au preocup`ri despre cele ce am încercat eu a le descrie. A[a c` bune, rele, sunt autentice…” Cei trei copii r`ma[i în via]` – Teodor, Dan Ioan [i Ulpia Maria – se dovedesc, iat`, vrednici de p`rin]ii lor [i strâng însemn`rile protopopului Marcu Ulpiu Traian Mo[ic într-un volum omagial ocazionat de trecerea unui veac de la na[terea acestui c`l`uzitor de spirite de la izvoarele Jiului. De[i discre]ia lui Dan Ioan Nistor, unul dintre cei mai sensibili poe]i religio[i ai vremii noastre, este de toat` stima, meritul precump`nitor îi revine neîndoielnic, ca om al literelor. De altminteri, prezenta ini]iativ` se adaug` celei anterioare de recuperare a poeziilor mamei, Cornelia Mo[ic, într-un volum comun al celor doi, Când numai duh vom fi / Lini[tea de înserare, la aceea[i editur`, în 2006. Remarc`m atunci c` sensul poeziei acesteia se afl` [i în via]`, convins`, desigur, c` Absolutul este doar al Domnului, cel ce i-a dat harul poetic, c` interoga]ia, melancolia trecerii las` locul unor versuri de nota]ie, pentru ca în poema de final respira]ia s`-[i recapete suflul pentru marea c`l`torie a întregirii: „Sub micul rug, / lâng` icoan`/ r`suflarea/ s`-mi 1 Ex Ponto, Constan]a, 2009

cronica literar`<br />

NICOLAE ROTUND<br />

Preot Traian Mo[ic – Din cele tr`ite printre<br />

oamenii de la izvoarele Jiului<br />

ç<br />

EX PONTO NR.3, <strong>2009</strong><br />

116<br />

ntr-o carte ca Din cele tr`ite printre oamenii de la izvoarele Jiului de preotul<br />

Traian Mo[ic 1 pare dificil pentru început s` delimitezi factorul emo]ional de cel<br />

ra]ional. Spre sfâr[itul lecturii, instructive [i agreabile, o spun dintru început,<br />

vei da peste câteva consemn`ri ale autorului, ce limpezesc [i dau r`spuns<br />

inevitabilelor întreb`ri, într-un epilog, datat „10 ianuarie 1980 – Petro[ani”:<br />

„Când scriu aceste rânduri am 70 de ani, 6 luni [i 10 zile. M` gr`besc s` scriu<br />

[i am foarte multe de scris [i nu [tiu de le voi a[terne în rânduri pân` nu mor.<br />

Nu pentru c` au o valoare deosebit` aceste amintiri, doar mi-au oferit mie<br />

[i hârtiei gânduri despre oameni, despre cele multe pe care le-am purtat în<br />

suflet cam 30-35 de ani… A le retranscrie, revedea, corecta nu mai am vreme<br />

[i nici r`bdare. Poate careva dintre copiii mei va avea r`gazul s` le citeasc`.<br />

Nu [tiu, am scris prea multe despre mine [i a[ fi vrut s` mai scot [i alte multe<br />

amintiri mai legate de via]` [i neamul din care m-am ridicat.” ßi într-o ultim`<br />

consemnare: „Ast`zi vor fi altele, oameni de prin satele or`[enite ast`zi, nu<br />

mai au preocup`ri despre cele ce am încercat eu a le descrie. A[a c` bune,<br />

rele, sunt autentice…” Cei trei copii r`ma[i în via]` – Teodor, Dan Ioan [i<br />

Ulpia Maria – se dovedesc, iat`, vrednici de p`rin]ii lor [i strâng însemn`rile<br />

protopopului Marcu Ulpiu Traian Mo[ic într-un volum omagial ocazionat de<br />

trecerea unui veac de la na[terea acestui c`l`uzitor de spirite de la izvoarele<br />

Jiului. De[i discre]ia lui Dan Ioan Nistor, unul dintre cei mai sensibili poe]i<br />

religio[i ai vremii noastre, este de toat` stima, meritul precump`nitor îi revine<br />

neîndoielnic, ca om al literelor. De altminteri, prezenta ini]iativ` se adaug`<br />

celei anterioare de recuperare a poeziilor mamei, Cornelia Mo[ic, într-un<br />

volum comun al celor doi, Când numai duh vom fi / Lini[tea de înserare,<br />

la aceea[i editur`, în 2006. Remarc`m atunci c` sensul poeziei acesteia se<br />

afl` [i în via]`, convins`, desigur, c` Absolutul este doar al Domnului, cel ce<br />

i-a dat harul poetic, c` interoga]ia, melancolia trecerii las` locul unor versuri<br />

de nota]ie, pentru ca în poema de final respira]ia s`-[i recapete suflul pentru<br />

marea c`l`torie a întregirii: „Sub micul rug, / lâng` icoan`/ r`suflarea/ s`-mi<br />

1<br />

Ex Ponto, Constan]a, <strong>2009</strong>

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!