Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

deasupra, mici panouri cu acuarele alternau cu arcuri de lemn capitonate cu atlaz roz.
Prin u[a din fund se zãria camera de culcare” (E. Lovinescu, Lulù, p. 61).
18
Lovinescu, Lulù, p. 13,15; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 248.
19
Lovinescu, Lulù, p. 9,14; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 250.
20
Lovinescu, Lulù, p. 15, 35; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 227.
21
Lovinescu, Lulù, p. 36; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 217, 236.
22
Lovinescu, Lulù, p. 34; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 219.
23
Lovinescu, Lulù, p. 158; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 222.
24
Lovinescu, Lulù, p. 4; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 215.
25
Lovinescu, Lulù, p. 6; la Hortensia Papadat-Bengescu, op. cit., p. 215.
26
Se mai pot men]iona [i alte aspecte ale teatralitã]ii exterioare pe care o selecteazã
Hortensia Papadat-Bengescu în romanul lui Lovinescu. Focalizatã în fiecare
moment asupra unui personaj sau unui grup de douã-trei personaje situate în centru,
nara]iunea lovinescianã le urmãre[te, difuz, pe toate celelalte, intrând sau ie[ind din
scenã, în reac]iile verbale, gestuale sau faciale pe care le au în raport cu ceea ce se
întâmplã în centru. Perspectiva asupra personajelor este evident tacticã, degajând
semnifica]iile din interac]iuni pe scenã deschisã, nu din sondaje interioare. Însã nu
ne-a interesat epuizarea acestui mod al teatralitã]ii, cât indicarea unei posibilitã]i de
dezvoltare a textului lovinescian.
27
Într-o cronicã la reprezentarea scenicã a piesei Lulù, în 1923, D. Nanu observa
aceastã transformare a personajului lui Ciprian în piesa Hortensiei Papdat-Bengescu
[i o considera beneficã prin renun]area la excesul de lirism [i emfazã [i prin eliminarea
tiradelor gongorice (apud. Hortensia Papadat-Begnescu, Opere, V, p. 451-452).
28
E. Lovinescu, Lulù, p. 21.
29
Ibidem, p. 23.
30
Ibidem, p. 24.
31
Ibidem, p. 26.
32
Ibidem, p. 32.
33
Ibidem, p. 31.
34
Ibidem, p. 26.
35
Ibidem, p. 32.
36
Ibidem, p. 79.
37
Ibidem, p. 9.
38
Ibidem, p. 8.
39
Ibidem, p. 87.
40
Ibidem, p. 164-165.
41
Ibidem, p. 47.
42
Ibidem, p. 3.
43
„Artemiza o privi pãtima[ã. ∂...∑ Cleo pãrea rece [i nepãsãtoare... Nu mai sunt
fete!” (Lulù, p. 40).
44
Ibidem, p. 82.
45
Ibidem, p. 32.
46
Ibidem, p. 7.
47
Ibidem, p. 7.
48
Ibidem, 60.
49
Ioan Holban, Proza criticilor, Bucure[ti, Minerva, 1983, p. 57 [i urm.
50
Plecând de la observa]ia cã personajul lovinescian nu se mi[cã liber pe scena
romanului, criticul ie[ean folose[te „fatalitatea literarã” doar ca pe o situa]ie particularã,
în ordinea mult mai generalã a „fatalitã]ii”. Cuvintele nu sunt decât una din pârghiile
prin care personajul lovinescian e pre-determinat (sau, cu termenul folosit mai frecvent
de Holban, „activat”). Cu aceea[i func]ie, Holban investe[te peisajul (de pildã o
„naturã femininã” din O dragoste florentinã sau decorul citadin în Aripa mor]ii, p. 50),
sau chiar manifestãrile omnipotente ale autorului (p. 57).
EX PONTO NR.3, 2009
115