Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

ori, dimpotriv`, irup]ia personajelor. Aceea[i austeritate regizoral` care justific`
proiec]ia decorului în mare, determin` [i alc`tuirea lui în mic. De aceea,
piesa va recupera din roman nu doar cele trei s`li ale cazinoului, ci [i recuzita
de canapele, m`su]e [i plante decorative: de pild`, m`su]a de lac în care
love[te Còlea Malinof 13 cu pumnul, ori m`su]a cu plant` tropical` „cu frunze
c`rnoase” 14 , în jurul c`reia discut` Andrei [i Lulu în roman. Interesant` în
„lectura” Hortensiei Papadat-Bengescu e selec]ia unor obiecte care, plasate
de Lovinescu pe scena romanului, nu sugereaz` reprezent`ri simbolice, ci
constituie volume fizice. „Planta tropical` cu frunze c`rnoase”, trecut` în pies`
ca „un vas cu palmier” 15 introduce o distan]` între personaje, organizeaz`
raporturile lor spa]iale, reglând mi[carea scenic`. În locul arbustului exotic
ar fi putut figura îns`, f`r` pierdere de semnifica]ie [i cu egal` eficien]`, o
fântân` de carton sau o statuie – ar fi jucat acela[i rol.
Micul apartament locuit de Lulu în actul al treilea al dramei transcrie [i
el cu fidelitate decorul lovinescian. E vorba, din nou, de o serie de înc`peri:
salona[ul, desp`r]it la stânga printr-o u[` „cu ciucuri gro[i” de camera de
culcare, [i la dreapta, desp`r]it printr-o u[` de un vestibul care d` spre strad`.
În pies`, în camera de culcare a lui Lulu, g`sim „lâng` u[`, în fund, un birou
«art modern» cu o lamp` Galée, abajurat` roz stins; un mic fotoliu. Al`turi, u[a
mare spre verand`, apoi un geam larg, vitrat, acoperit cu storuri cu dantele
fine”; apoi o etajer` lung` de palisandru cu c`r]i legate în culori deschise; o
banchet` lung` sub etajer`; o canapelu]` curb` [i un piedestal cu statueta lui
Venus, într-un col] în dreptul scenei 16 . Salona[ul se compune dintr-un divan
„lung [i larg”, cu perne multe, covoare orientale, o m`su]` turceasc`, joas`,
rotund`, un vas oriental de metal vechi pentru mirodenii, pe un piedestal scund
- un zeu de filde[; deasupra divanului „o suspensie bizantin`, cu lumin` ro[ie”.
Comparând cu modelul lovinescian, diferen]ele sunt m`runte. În roman, în
mijlocul camerei de culcare a lui Lulu troneaz` un pat „larg”; lâng` el o blan`
de urs, un fotoliu, un „sc`una[”, un mic birou pe care st` o lamp` cu lumin`
ro[ie, în fa]a unui geam înalt cu vitraliu acoperit de dantele. Nu mai insist`m
asupra salonului 17 . Coresponden]a dintre cele dou` decoruri, în roman [i în
dram`, e evident`, atât în privin]a mobilierului, cât [i în aceea a atmosferei
orientale. Hortensia Papadat-Bengescu nu face decât s` aglomereze camera
de culcare, dar o face deplasând obiecte din cealalt` înc`pere: aduce etajera
de polisandru „cu c`r]i legate în culori deschise” care decora pere]ii salonului,
[i înlocuie[te, tot acolo, coloana pe care se în`l]a Venera Mediceic` cu o
statuet` a lui Venus. De la roman la dram`, obiectele î[i schimb` pozi]ia ca
[i cum ar fi trecut printr-un proces de „demenajare” stângace; ca [i cum, în
transpunerea dintr-un text în cel`lalt, scenograful ar fi „uitat” pozi]ia corect`
sau, ici-colo, unele piese. E important s` observ`m c` recuzita celor dou`
opere r`mâne fundamental aceea[i, cu obiecte trecute parc` pe o singur` list`
de inventar. Aceast` posibilitate de „mutare” vorbe[te despre compatibilitatea
celor dou` universuri de lucruri: acela scenografic al dramei [i acela balzacian
al romanului. Faptul c` Hortensia Papadat-Bengescu nu a sim]it nevoia unei
redefiniri/ reinvent`ri a obiectelor care înconjoar` personajele arat` c`, în descrierea
lovinescian` a unui spa]iu intim, nu a recunoscut nimic din densitatea
decorului romanesc, în ale c`rui detalii naratorul se scufund` pân` la vertij.
Mistica interiorului care proiecteaz` în cariile unui vechi dulap premoni]ia unui
sfâr[it de lume nu poate fi g`sit` aici; în locul ei st` consisten]a de carton a
unei recuzite indiferente.
EX PONTO NR.3, 2009
105