Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

mari critici [i romanele lor. eseu
LIGIA TUDURACHI
Romanul ca tragedie. În marginea lui Lulu≥
C
a romancier, Lovinescu debuteaz` în 1913 cu Aripa mor]ii, urmat [apte ani
mai târziu de Lulù 1 . Cele dou` romane au fost ignorate de critic`2. Totu[i,
Lovinescu nu le-a abandonat. În 1927, a rescris ambele texte [i le-a publicat
împreun` sub titlul Via]a dubl`3, p`strându-le în interiorul romanului
autonomia. În 1936 ap`rea o nou` edi]ie din Via]a dubl`4, de ast` dat`
f`r` modific`ri semnificative. Romanele deveneau astfel contemporane cu
vastele proiecte lovinesciene din anii '30 - ciclul „autobiografic” 5 [i ciclul
„eminescian” 6 , redactate între 1932 [i 1937. Insisten]a cu care scriitorul
î[i recupereaz` aceste „p`cate ale tinere]elor” chiar în condi]iile în care
formula sa scriitoriceasc` a descoperit între timp alte modalit`]i romane[ti
e, oricum am lua-o, un fapt care merit` aten]ie.
Între cele dou` romane, destinul lui Lulù cunoa[te o evolu]ie mai
complicat`, care cuprinde nu numai o rescriere, ci [i o adaptare teatral`.
La numai doi ani dup` apari]ie, Hortensia Papadat-Bengescu semneaz`
o „comedie dramatic`” purtând acela[i titlu 7 . Piesa se joac` pe scena
Teatrului Na]ional din Bucure[ti în 1923 8 , iar pe afi[ Lovinescu figureaz`
ca autor al`turi de Hortensia Papadat-Bengescu. Întrebat` ce a determinat-o
s` dramatizeze romanul, scriitoarea r`spunde: „Citind romanul
domnului Lovinescu ∂...∑ i-am spus c` ac]iunea ar constitui o foarte bun`
pies` de teatru. Ideea mea a fost aprobat` cu entuziasm. S-o facem, mi-a
r`spuns domnia-sa” 9 . Gestul nu e cu totul nea[teptat. Motivul romanului
lovinescian î[i are sursa în teatrul lui Frank Wedekind (1895) 10 , unde Lulu
e personaj al unei „tragedii monstruoase”, reprezentând o feminitate în
acela[i timp gra]ioas` [i devoratoare. Provocat de tragedia lui Wedekind,
Lovinescu scrisese prima versiune a romanului în 1920; „entuziasmat”
de dramatizarea Hortensiei Papadat-Bengescu, el rescria în 1927 Lulù,
propunându-l înc` o dat` ca roman.
O dram` inspira a[adar un roman care n`[tea o alt` dram` transformat`
din nou în roman: geneza romanului Lulù se rezum` la o serie de
transgres`ri ale frontierei de gen. Din punctul de vedere al lui Lovinescu,
aceast` transpunere dintr-o form` în alta se face de fiecare dat` în acela[i
sens. Adic` dinspre dram` spre roman. „Înconjurat” de drame, Lovinescu
continu` s` fac` romane pe tema lui Lulu. Motivul lansat de Wedekind
EX PONTO NR.3, 2009
103