Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

de fapt trecerea de la ideea unei execu]ii nemarcate subiectiv („potriveala”
hainelor [i a machiajului) la cea a efectelor subtile pe care ac]iunea le are
asupra personajului. La fel, repeti]ia sinonimic` „am`nun]ita [i mig`loasa”
marcheaz` o grada]ie de la focalizarea asupra detaliilor ]inutei la o ulterioar`
abordare succesiv` (implicit`) a acestora.
Aspectualizarea 11 obiectului-tem` al descrierii (so]ia ministrului) nu se bazeaz`
prin urmare pe enumerare redundant`, ci pe actualizarea contextual`,
cu ajutorul coordon`rii copulative, a tr`s`turilor minimale de con]inut care
apropie [i diferen]iaz` determinan]ii adjectivali. În textul lui Albala determinan]ii
sunt men]inu]i în cadrul unei polariz`ri ( „aerul adormit” vs „vioiciune”), f`r` a
fi sugerat` posibilitatea unei suprapuneri ca în textul matein. Preluarea altor
m`rci ale idiolectului „Crailor de Curtea-Veche”, situate la nivelul selec]iei
lexicale ( „f`r` putin]` de t`gad`”, „stirpe”, „str`juind”) valideaz` asem`narea
mimotextului cu hipotextul doar la nivelul de suprafa]`, tocmai pentru c`
acesta dore[te s`-[i urmeze în mod evident modelul.
Dar dac` aceast` grada]ie, nuan]are aproape imperceptibil` apar]ine doar
ochiului interpretativ binevoitor?Ar putea fi considerat` o dialag` (acumulare
de construc]ii sau cuvinte care exprim` aceea[i idee) dac` ne raport`m la o
alt` secven]` din textul matein:
„Ca într-un gherghef, între ea ∂masa∑ [i alte trei de odinioar`, se ]es bogate,
în otr`vite culori sumbre [i în aur mohorât, pe dedesubt îns` [i cu firul nev`zut,
amintirile cele mai romantice [i mai stranii din lungul meu trecut de poli]ist” 12
Func]ioneaz` aici aceea[i repeti]ie sinonimic` ce tinde s` proiecteze
scriitura într-o redundan]` a procedeelor retorice. Sintagma „otr`vite culori
sumbre” ini]iaz` îns` o grada]ie c`tre particularizarea elementului cromatic, în
timp ce oximoronul „aur mohorât” (marc` a idiolectului matein 13 , prezent` în
„Negru [i aur”, considerat` schi]` premerg`toare „Crailor de Curtea-Veche”)
trimite tot la func]ionarea antitetic` observat` în descrierea anterioar`. Dac`
trecem dincolo de sensurile evident actualizate de context ale adjectivului
„mohorât” („care are culoarea de la ro[u-c`r`miziu la ro[u-vine]iu; p. gener.
de culoare închis`; întunecat, sumbru”), observând asocierea cu ]es`tura de
amintiri ce constituie textul, oximoronul sugereaz` nu doar tr`irile obscure ale
lui Rache, ci [i m`rcile autoreferen]iale ale unei scriituri care-[i oculteaz` cu
obstina]ie semnifica]iile. Pasti[orii oculteaz` îns` pentru a dezv`lui ulterior,
men]in în mod artificial deschiderea textului [i se împ`rt`[esc din idiolectul
matein pentru a-i contrazice deseori strategiile de intensificare a tainei.
Personaje împrumutate
În ordinea narativ`, mimotextele î[i propun s` populeze un nou univers
diegetic cu personaje împrumutate, care traverseaz` de bun`voie firul hipertextualit`]ii,
de la opera imitat` la cea imitativ`. Cum func]ioneaz` aceste
personaje - constructe interpretative ale pasti[orilor, generate de re-lecturi
detectivistice, reverii auctoriale la umbra tainei mateine, iluzii ale finitudinii
proiectului creator?
Cum pasti[orii nu pot avea acces în culisele hipotextului, apare riscul func-
]ion`rii exclusiv narative a personajelor, ignorând constantele [i fluctua]iile
proiectului creator. Astfel ar putea fi în]eleas` ignorarea de c`tre ace[tia a
preciz`rii lui Rache, din „Sub pecetea tainei” c` „regina” era moart` în mo-
EX PONTO NR.3, 2009
99