Nr. 3 (24) anul VII / iulie-septembrie 2009 - ROMDIDAC

literatura interbelic`. eseu
CLARISA TRANDAFIRESCU
„Sub pecetea tainei” – pasti[ori [i mimotexte
T
EX PONTO NR.3, 2009
96
Verv` admirativ` [i incompletitudine
entasem într-un articol anterior s` descifrez mizele resuscit`rii universului
narativ din „Sub pecetea tainei” de c`tre epigonice condeie, care au ac]ionat
sub impulsul finaliz`rii ori complet`rii textului. Dorind s` explicitez mai întâi
oferta textului matein, am desf`[urat o analiz` a posibilelor bariere apar]inând
travaliului creator dar [i crizei existen]iale asociate, rela]ionând imaginarul
„Pajerelor” cu regresiunea de tip terapeutic din „Jurnal”, tutelate de figura
itinerant` a Domni]ei.
Continu`rile lui Radu Albala, Eugen B`lan [i Alexandru George necesit`
compara]ii mai aprofundate cu textul lui Mateiu I.Caragiale, pentru a putea
descoperi, dincolo de rosturile imita]iei, contururile idiolectului matein, dezv`luit
astfel nu printr-o riguroas` analiz` stilistic`, ci prin refunc]ionalizarea
lui într-un text str`in. Identificarea unei matrice a imita]iei, a unui model de
competen]` poate astfel servi la infinit 1 pasti[orilor sau continuatorilor, tezaurizând
redundan]ele, schematiz`rile, strategiile figuralului 2 în formula unei
interpret`ri ce-[i arog` accesul în laboratorul de crea]ie matein.
Mimotextele par s`-[i datoreze existen]a unei verve admirative, care
eludeaz` ironia sau ludicul, f`când dificil` integrarea în categoria pasti[elor.
În acela[i timp, asumarea unei continu`ri a textului matein implic` din partea
autorilor men]iona]i interpretarea acestuia ca nefinisat, abandonat sau doar
suspendat. Aceast` op]iune presupune aderarea la o serie de constrângeri
suplimentare (o continuitate între hipotext [i hipertext, între textul imitat [i cel
imitativ) pe care imitatorii le abordeaz` diferit, ignorând uneori idiolectul din
„Sub pecetea tainei” pentru a se proiecta într-o vag` descenden]` a operei
mateine ca desc`rnat` colec]ie lexical`. Ele fixeaz` modelul de competen]`,
sco]ând la lumin` preferin]ele sintactice, morfologice, semantice [i figurale ale
autorului, dezavuându-le stereotipia necesar`, încercând s` pun` în mi[care
un mecanism ce nu poate func]iona f`r` elabor`ri [i fantasm`ri de culise.
Mimotextele nu pot fi astfel decât suprafe]e care reflect` îndatorat [i
imperfect interpret`ri ale unor universuri fic]ionale str`ine, generatoare de
anxiet`]i [i fascina]ii. Acest epigonism voluntar, contaminare de singularitatea