format .pdf, 4.1 MB - Recreaţii Matematice
format .pdf, 4.1 MB - Recreaţii Matematice
format .pdf, 4.1 MB - Recreaţii Matematice
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
’<br />
1 0 . . . 0<br />
0 0 1 . . . 0<br />
Soluţie. Considerăm B =ˆ0<br />
. . . . . . . . . . . . . . ∈ M k ({0, 1}). Se constată<br />
0 0 0 . . . 1<br />
1 0 0 . . . 0<br />
că, pentru p ∈ {1, 2, . . . , k − 1}, avem că B p = (b ij ), unde b 1,p+1 = b 2,p+2 = . . . =<br />
b k−p,p = 1, b k−p+1,1 = b k−p+2,2 = . . . = b k,p = 1, iar b ij = 0 în rest. În plus, Bk = I k .<br />
Atunci, matricea A = B 0<br />
cerinţele problemei.<br />
0 I n−k‹verifică<br />
XI.98. Demonstraţi că funcţia f :0, π − cos x<br />
f(x) = lnÉ1<br />
2→R,<br />
1 + cos x este<br />
concavă şi, folosind eventual acest lucru, arătaţi că în orice triunghi ascuţitunghic<br />
ABC are loc inegalitatea 1 − cos A<br />
1 + cos A · 1 − cos B<br />
1 + cos B · 1 − cos C<br />
1 + cos C ≤ 1 27 .<br />
Bogdan Victor Grigoriu, Fălticeni<br />
Soluţie. Funcţia f este de două ori derivabilă, iar f ′′ (x) = − cos x<br />
sin 2 < 0, ∀x ∈<br />
x 0, π prin urmare f este concavă. Aplicând inegalitatea lui Jensen, obţinem că<br />
2,<br />
A + B + C<br />
f<br />
‹≥ 1 [f(A) + f(B) + f(C)], deci<br />
3 3<br />
− cos<br />
lnÊ1 π 3<br />
1 + cos π ≥ 1<br />
3<br />
3 ln 1 − cos A<br />
1 + cos A · 1 − cos B<br />
1 + cos B · 1 − cos C<br />
1 + cos C‹,<br />
rezultă imediat din monotonia funcţiei logaritmice.<br />
Nota autorului. În aceeaşi manieră se poate demonstra că, în orice triunghi<br />
ABC, are loc inegalitatea 1 − sin A<br />
1 + sin A · 1 − sin B<br />
1 + sin B · 1 − sin C<br />
1 + sin C ≤ 1<br />
(2 + √ 3) . 6<br />
XI.99. Studiaţi convergenţa şirului (v n ) n≥1 definit prin v n+1 = (vc n + d) 1/c<br />
v n<br />
,<br />
∀n ≥ 1, unde v 1 , c şi d sunt numere reale pozitive date.<br />
Gheorghe Costovici şi Adrian Corduneanu, Iaşi<br />
Soluţie. Vom demonstra că lim<br />
n→∞ v n = l, unde l =1 + √ 1 + 4d<br />
2<br />
1/c<br />
. Dacă<br />
v 1 = l, se demonstrează prin inducţie matematică faptul că v n = l, ∀n ≥ 1. În cazul<br />
în care v 1 ∈ (0, l), se arată (tot prin inducţie) că v 2n−1 ∈ (0, l) şi v 2n ∈ (l, +∞),<br />
∀n ∈ N ∗ , apoi că subşirul (v 2n−1 ) n≥1 este strict crescător, în timp ce (v 2n ) n≥1 este<br />
strict descrescător. Urmează că există şi sunt finite α = lim v 2n−1, β = lim v 2n şi,<br />
n→∞ n→∞<br />
prin trecere la limită în relaţiile de recurenţă, obţinem că α = (βc + d) 1/c<br />
, iar β =<br />
β<br />
(α c + d) 1/c<br />
. De aici, α = αc + d<br />
α<br />
α c + d‹1/c<br />
: (αc + d) 1/c<br />
, deci α c = αc + d + dα c<br />
α<br />
α c ,<br />
+ d<br />
prin urmare α 2c − α c − d = 0, de unde găsim că α = l. Asemănător se arată că β = l.<br />
În sfârşit, analog se tratează cazul în care v 1 ∈ (l, +∞).<br />
68