format .pdf, 4.1 MB - Recreaţii Matematice

Profesorii Gh. Gheorghiev, A. Haimovici, I. Popa, M. Haimovici, I. Creangă aveau
cabinetele lor. Existau cabinete pentru conferenţiari la analiză, geometrie, algebră şi
mecanică, sala de mecanică era folosită ca sediu de catedră, mai era un laborator de
informatică în actualul sediu al Catedrei de geometrie. În acest fel apăruse o degajare
a spaţiului la Seminarul Matematic, unde vizitatorii puteau să citească în tihnă la
una din mesele existente.
Atmosfera de studiu şi bogăţia de cărţi existente în biblioteci m-au incitat să
cumpăr şi eu cărţi de la librării sau din anticariate. Trebuie spus că situaţia generală
în România de atunci nu prea permitea ca tinerii să dea bani pe cărţi. Era destulă
sărăcie şi erau multe lipsuri care au fost îndreptate ceva mai târziu. Am început să
merg prin librării şi prin anticariate şi am avut destule ocazii să cumpăr cărţi utile.
Dintre titlurile ce mi le amintesc aş putea enumera: două din cele trei volume ale
tratatului de analiză matematică al lui Miron Nicolescu (primul volum, pe care îl
găseam cel mai interesant şi util, în care se trata convergenţa seriilor, era de negăsit),
cele trei volume ale tratatului de analiză matematică al lui Fichtengholtz, tradus din
limba rusă, cartea de mecanică teoretică a lui Plăcinţeanu şi altele. Ştiu că la BCU
cartea lui Plăcinţeanu ca şi cea a lui Vâlcovici aveau regim special, nu se împrumutau
acasă. Mai târziu, am început să cumpăr şi cărţi în limba rusă. În timpul şcolii,
începând cu clasa a IV-a, am avut lecţii de rusă. Apoi, în timpul facultăţii, am urmat
cursurile de limba rusă concentrată pe diverşi termeni matematici, astfel că puteam
înţelege cărţi şi articole scrise în limba rusă. Nu am studiat deloc limba engleză şi
acest aspect a fost un handicap pentru mine pentru că a trebuit s-o învăţ singur şi
să mă descurc cum pot la diversele conferinţe la care am participat şi unde a trebuit
să şi vorbesc. Îmi permit să evoc protocolul prin care se achiziţionau cărţile în limba
rusă. Se trecea, de regulă săptămânal, pe la librăria cu cărţi ruseşti, care se afla
atunci la etajul librăriei Junimea din Piaţa Unirii. (Anterior, această librărie fusese
la Fundaţie, în clădirea librăriei Maxim Gorki, situată pe locul unde se află acum
Casa de Cultură a Studenţilor. Mai târziu, am aflat că acolo fusese Jockey Clubul,
un loc unde se întâlnea protipendada Iaşilor. Pe lângă loc de întâlnire şi cultivare
a relaţiilor sociale, acesta mai era şi un loc unde se practicau jocuri de noroc. Am
aflat că aici au pierdut destui bani mai multe personalităţi ale Iaşului interbelic ; spre
exemplu, Cezar Petrescu.) Apoi, secţia de cărţi în limba rusă s-a mutat la Casa Cărţii.
Săptămânal, soseau nişte blancuri (broşuri reclamă) cu titluri de cărţi ce urmau să
apară. Căutam la secţia de matematică şi ne semnam în dreptul cărţilor ce doream
să le cumpărăm. La unele titluri era aglomeraţie mare de semnături, la altele niciuna;
totuşi soseau şi din cele la care nu erau semnături. Peste câteva luni, când soseau
cărţile, unele titluri erau rezervate celor semnaţi pe blancuri şi se puteau cumpăra
cu uşurinţă. Atunci când soseau mai puţine cărţi, nu se mai făcea această rezervare.
Ştiu că, o bună perioadă de timp, sistemul a funcţionat. Apoi, au început să apară
sincope. Îmi amintesc că nu am mai ajuns să cumpăr cartea de geometrie diferenţială
a lui S. Sternberg şi a fost mare supărarea mea. Oricum, reţin perioada ca un moment
foarte bun din viaţa mea, eram mulţumit şi de ce cumpăram şi de rezultatele ce le
obţineam atunci.
După ce am terminat facultatea, în 1964, am căpătat drept de acces liber în biblioteca
Seminarului Matematic. Aceasta însemna că puteam să intru la orice oră
7