Balneoclimatologie Curs 5 5. ELEMENTELE CLIMATICE ŞI ...

3
- umezeala mare poate produce disconfort, la temperatură scăzută accentuând
senzaŃia de frig, la temperatură ridicată prin senzaŃia de năbuşeală, datorită imposibilităŃii
evaporării transpiraŃiei.
-mişcările aerului produc o scădere a temperaturii corpului şi o diferenŃă mai mare în
temperatura diferitelor părŃi ale corpului
Îmbrăcămintea influenŃează puternic termoreglarea.
Aceasta este de altfel influenŃată şi de vârstă (la copii termoreglarea este
defectuoasă, la vârstnici, temperatura corpului este mai scăzută, reactivitatea vasculară mai
slabă, variaŃiile de temperatură influenŃând puternic temperatura corpului - efectul unei băi
locale reci este o scădere a temperaturii degetelor cu până la 10 0 C).
Mecanismul aclimatizării este un proces fiziologic complex, care depinde de mediul
termic, iar expunerea treptată uşurează această adaptare.
Oamenii sănătoşi, expuşi la fluctuaŃii puternice ale temperaturii mediului, prezintă un
control eficient al temperaturii pielii şi se adaptează mai uşor la frig iarna şi la căldură vara. În
general însă efectul aceloraşi factori meteorologici este diferit vara şi iarna. Repetarea stimulilor
se acompaniază de o schimbare gradată a răspunsului la aceşti stimuli. Acest proces se
numeşte obişnuiŃă şi este invers procesului de domesticaŃie.
În condiŃii de stres rece se declanşează mecanismul de creştere a cantităŃii de
căldură, produsă în organism prin:
- intensificarea arderilor metabolice (contracŃii involuntare a muşchilor striaŃi),
- prin utilizarea proteinelor alimentare pentru termoreglarea chimică
hipertermie.
Diminuarea pierderilor de căldură în mediu se face prin:
- vasoconstricŃie, prin concentrarea sângelui apa trecând în Ńesuturile organelor,
- suprafaŃa de iradiere se reduce prin ghemuirea corpului
- se utilizează veşminte calde.
Se admite că în general omul este mai rezistent la hipotermie decât la
Totuşi la temperaturi de sub 24 0 C, mecanismul de reglare a temperaturii corpului
încetează şi acesta începe să piardă căldură, până la egalizarea temperaturii sale cu cea a
mediului.
Frigul provoacă degerături, acroasfixie, urticarie a frigore (Duhot), paralizii faciale sau
radiale, nevrite, nevralgii, nefrite, maladii infecŃioase.
În condiŃii de stres cald, organismul îşi intensifică modalităŃile de pierdere a
căldurii: radiaŃie, convecŃie, conducŃie, evaporare creşterea temperaturii la suprafaŃa diferitelor
segmente corporale, astfel se realizează vasodilataŃie cutanată, creşte volumul de sânge din
corp prin trecerea în vase a lichidelor din Ńesuturile diferitelor organe, apare transpiraŃia la
peste 29...30 0 C, care însă antrenează un dezechilibru hidromineral şi creşterea mişcărilor
respiratorii.
Este de menŃionat că şi la stresul cald metabolismul creşte (7000 kcal/8ore, la
muncitorii neantrenaŃi care lucrează în mediul cald). Căldura, prin activarea germenilor, prin
reducerea secreŃiei gastrice şi a puterii de evaporare a organismului, favorizează frecvenŃa
mare a maladiilor infecŃioase intestinale.
Limita ambianŃei termice la care un om intră în hipertermie este variabilă. Ea poate
ajunge teoretic chiar la 100 0 C, într-un aer perfect uscat, dar practic omul nu poate rezista prea
mult la temperaturi ambientale care depăşesc temperatura corpului său.
La ambele stress-uri, sugarii sunt mai expuşi, datorită termoreglării insuficiente.
Starea de confort a organismului depinde însă nu numai de temperatura aerului, ci şi
de alŃi factori de mediu de aceea problema se va discuta la capitolul asupra indicilor climatici.