cuprins4-cv pe1.cdr - Curtea de Conturi

Dezvoltarea abilităţilor de comunicare
7. NU veni tu cu justificări şi explicaţii la problemele
ridicate de colegi/subalterni/persoane verificate.
• NU bombăneli, comentarii sau reproşuri.
• NU ton iritat sau de victimă.
• Când începi să te justifici, să comentezi etc. e
semn că ai intrat în defensivă: te aperi, deci te simţi
atacat. Rezultatul e întotdeauna nedorit: îţi cultivi
singur o emoţie negativă, iar celălalt poate ataca şi
mai tare.
• NU criticaţi, nu condamnaţi, nu vă plângeţi,
chiar atunci când aveţi motive să o faceţi. Evitaţi
disputele şi disensiunile: nu se poate câştiga nimic
dintr-o confruntare.
8. Răspunde constructiv.
• Fii empatic, solidar cu emoţiile celuilalt:
„Înţeleg că…, şi eu dacă aş fi în locul tău…”
• Evită să contrazici direct. Caută în spusele
celuilalt ceva care să-ţi permită să continui,
deplasând accentul către pozitiv: „Înţeleg că … / Mia
plăcut când ai spus… Eu aş continua cu… / Aş
adăuga …”
• Deplasează accentul de la problemă la soluţie:
„Hai să căutăm împreună o soluţie. Tu cum vezi
lucrurile?”; „Eu consider că…”
• Defineşte-ţi clar şi precis propria
responsabilitate: „Responsabilitatea mea aici este
să …”
• Oferă informaţii. Cât mai exacte şi clare. Cu ton
de om stăpân pe situaţie. De exemplu: „Poţi face…,
iar rezultatul va fi … Sau poţi face…, iar rezultatul
va fi …”; „ Eu am învăţat că…” , „Re-
gulamentul/Legea spune că…” ; „ Rolul meu aici
este să …”.
9. NU încerca să-l convingi că tu ai dreptate, că ce
spui tu e adevărat etc.
• Informează şi atât: „ Opinia mea este că…”; „ În
Regulament scrie că / în lege se prevede că…”.
• Conştientizează starea de tensiune pe care o
resimţi ori de câte ori ai în acelaşi timp două opinii,
care nu numai că nu se susţin una pe alta, dar se
exclud (disonanţa cognitivă).
• Conştientizează disconfortul creat şi caută
soluţii: ce anume din ce spune/face celălalt intră în
conflict cu ce anume din tine?
• Conştientizează tentaţia ta defensivă: îţi aperi
punctul de vedere, imaginea, prestigiul?
• Caută alte soluţii – nondefensive – pentru a
evita dezacordul:
- Focalizează-te pe scop: ce şi cum poţi
folosi din ce spune celălalt pentru a atinge
scopul comunicării?
- Învaţă: ce poţi învăţa din ce spune
celălalt?
Nu folosi formule imperative pentru a-ţi
impune punctul de vedere: foloseşte sugestiile sau
invocă opiniile unor persoane recunoscute. Respectă
totdeauna opiniile celuilalt, nespunând niciodată
direct că greşeşte.
10. NU încerca să arăţi că celălalt depinde de tine,
nici că îi faci o favoare că îl asculţi.
• Nu spune: „Caut eu actul normativ încălcat” ,
„Scriu eu constatarea” , „Rezolv eu ” etc. Celălalt
va simţi că te situezi pe o poziţie de putere şi că
doreşti să-i comunici „printre cuvinte” că îţi rămâne
dator – iar oamenilor nu le place să se simtă datori.
• Evită oricare gesturi care sugerează
dezinteresul sau plictiseala: stereotipuri verbale
formale, răsfoitul unor hârtii, joaca cu unele obiecte,
discuţii paralele cu alte persoane pe teme care nu
sunt de interes comun, privirea insistentă a unor
obiecte din cameră etc.
11. Vorbeşte doar în numele tău, NU în numele
celuilalt, nici în numele altora. Nici ca şi cum ai deţine
adevărul absolut.
• „Eu am înţeles că … Nu ştiu dacă am înţeles
bine / Corectează-mă dacă greşesc.”
• „Eu am învăţat că… / am citit că … Însă mai pot
fi şi alte variante, dacă tu ştii altceva, mi-ar plăcea
să aflu şi să învăţ de la tine”.
• „Când tu spui … / tu faci …, eu mă simt … Asta e
intenţia ta?”
• „Eu am argumente să cred că … Ai vrea să
asculţi argumentele mele?”
12. Menţine un feed-back permanent prin care să se
corecteze din mers conţinutul şi forma mesajului, modul
de abordare a unor probleme, stilul practicat în
respectivul context relaţional, atitudinea faţă de
interlocutor, durata întrevederii.
Evident, atunci când „musafirul” dă semne că vrea
să devină stăpân în „casa” ta, ori devine agresiv, e mai
bine să-i spui fără ocolişuri: „ Sau ne punem de acord
asupra unor reguli, sau ne despărţim.”
53