cuprins4-cv pe1.cdr - Curtea de Conturi

Responsabilitatea auditorului public extern privind frauda
Procedurile care pot fi aplicate de auditor pentru
obinerea informaiilor necesare în identificarea
riscurilor de denaturare semnificativă ca urmare a
fraudei sunt următoarele:
- Intervievarea conducerii și a altor persoane
cheie din cadrul entităii în vederea înelegerii modului
în care aceștia acionează pentru identificarea și tratarea
riscurilor de fraudă, precum și mecanismele de control
intern stabilite de conducere pentru diminuarea acestor
riscuri,
- Luarea în considerare a factorilor de apariie
a riscului de fraudă - atunci când obine o înelegere
asupra entităii și a mediului său, auditorul poate
identifica evenimente sau condiii care indică faptul că
există un stimulent sau o presiune pentru a comite o
fraudă sau oferă ocazia de a o comite.
- Luarea în considerare a relaiilor neobișnuite
și neașteptate - procedurile analitice pot conduce la
identificarea existenei unor tranzacii sau evenimente,
valori, rapoarte și tendine neobișnuite faă de cele care
sunt de așteptat în mod rezonabil să existe, pe baza
înelegerii auditorului a entităii și a mediului său,
inclusiv a controlului intern.
- Luarea în considerare a altor informaii care
ar putea fi folositoare pentru identificarea riscurilor de
denaturare semnificativă ca urmare a fraudei.
Pentru evaluarea riscurilor de denaturare
semnificativă ca urmare a fraudei, auditorul public
extern folosește raionamentul profesional și identifică
riscurile de fraudă luând
în considerare informaiile
obinute prin desfășurarea procedurilor de evaluare a
riscurilor și prin considerarea claselor de tranzacii,
soldurilor conturilor și prezentărilor de informaii în
situaiile financiare.
Concomitent, trebuie făcută legătura între riscurile
de fraudă identificate și ceea ce poate fi greșit la nivel de
aseriune și analizată amplitudinea probabilă a
posibilelor denaturări.
Pentru tratarea riscurilor evaluate de denaturare
semnificativă ca urmare a fraudei auditorul public extern
trebuie să adopte un scepticism profesional sporit și să
proiecteze și să implementeze proceduri de audit
ulterioare, a căror natură, moment și arie de cuprindere să
răspundă riscurilor evaluate.
Modificarea naturii procedurilor de audit ce
urmează a fi efectuate trebuie să aibă ca rezultat
obinerea de probe de audit mai credibile și mai relevante
(de exemplu: tehnici de audit asistate de calculator
pentru a colecta mai mule probe, observarea sau
inspecia fizică a activelor, confirmări externe atât ale
sumelor, cât și detaliilor contractuale, intervievarea
personalului din alte departamente ale entităii decât cele
financiar-contabile etc.).
În ceea ce privește aria de cuprindere a
procedurilor aplicate, pot fi adecvate creșterea mărimii
eșantionului sau aplicarea unor proceduri analitice la un
nivel mai detaliat, iar referitor la momentul aplicării
procedurilor de audit, în cazul auditului public extern
efectuat de Curtea de Conturi a României, este cel stabilit
prin programul de activitate.
Deoarece caracterul
de fraudă certă, al unei
operaţiuni/tranzacii nu se
poate stabili decât de
persoanele prin instituiile
abilitate, auditorul
public extern nu are
responsabilitatea de a
demonstra fraudele din
punct de vedere juridic,
preocuparea sa fiind
direcţionată mai ales către
identificarea acţiunilor
suspecte de fraudă, decât
către fraude dovedite.
Prin urmare, auditorul trebuie să facă diferenţa
dintre o „ fraudă prezumată” şi o „ fraudă dovedită”.
Se consideră „ fraudă prezumată” - situaia în care
există circumstanţe, indicii care sugerează o acţiune
frauduloasă, care au fost identificate și au ajuns la
cunoștinţa auditorului pe parcursul misiunii de audit. În
acest scop, auditorul trebuie să posede cunoștine
suficiente pentru identificarea indicatorilor de fraudă,
dar nu este nevoie să deină expertiza unei persoane a
cărei responsabilitate principală este detectarea și
investigarea fraudelor.
În sectorul public, scopul și natura auditului privind
prevenirea și detectarea fraudei, precum și cerinele de
raportare a fraudei sunt afectate de legislaia și
reglementările specifice.
Astfel, în cazul misiunilor de audit financiar sau a
aciunilor de control, efectuate de Curtea de Conturi a
României, se aplică prevederile Legii nr. 94/1992
privind organizarea și funcionarea Curii de Conturi,
republicată, art. 33 alin. (4), care prevede: „ În situaiile în
care în rapoartele de audit se constată existena unor
fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu
încălcarea legii penale, conducătorul departamentului
sesizează organele în drept pentru asigurarea
valorificării constatării și informează entitatea
auditată.” și cele ale Regulamentului privind
organizarea și desfășurarea activităilor specifice Curii
de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din
aceste activităi.
50