Descarcă revista în format PDF - idea

vor sæ træiascæ øi sæ fie pæstrate“. Obiectele realizate graflie unor abilitæfli umane, ca opere ale artelor mecanice,
nu pun nicio problemæ. Enigmaticæ pare însæ nu doar definirea acelor obiecte naturale, care au apærut prin
„singularitate“ sau „hazard“, ci øi aceea a „lucrurilor“ care cer „viaflæ“ øi duratæ. Meritæ sæ elucidæm aceste puncte,
cu atît mai mult cu cît tocmai aceste nofliuni vagi ne conduc chiar în miezul concepfliei lui Bacon despre naturæ,
artæ øi cabinete de curiozitæfli.
Fig. 1. Chance images in marble, illustration
in: Ulisse Aldrovandi, Museum Metallicum,
1648
Fig. 2. Mathematical chance images,
illustration in: Ulisse Aldrovandi,
Museum Metallicum, 1648
Naturæ serenæ, aberantæ øi oprimatæ
În Advancement of Learning, din 1605, Bacon împarte „history of Nature“ în natura care se formeazæ øi dezvoltæ
normal („history of course“), natura eronatæ care produce variaflii („history of erring or varying“) øi, în fine, natura
alteratæ sau prelucratæ („history of nature altered or wrought“). Prima constæ într-o descriere a speciilor date
de Creaflie, a doua confline deviafliile, iar a treia produsele prelucrærii artistico-tehnologice a materiei prime:
„history of Creatures, history of Marvels, and history of Arts“. 4 Prima clasæ cuprinde toate „creatures“, adicæ
toate speciile øi obiectele din regnurile naturale: mineral, vegetal øi animal. Ca o permanentæ recapitulare a
Creafliei înfæptuite de Dumnezeu, ea nu posedæ o istorie a evolufliei.
A doua clasæ nu înseamnæ nici ea o rupturæ cu viziunea staticæ a naturii. Îi aparflin figurile næscute de hazard, ca
øi acele opere ale naturii pe care Aldrovandi le încadrase în al sæu Museum Metallicum (Fig. 1, 2). Poate cæ Bacon
se gîndea øi la cazuri ca acela al lui Pedro Gonzales, neprefluitul om-pæros al cærui portret ajunsese în cabinetul
de curiozitæfli din Ambras 5 , sau la fiul acestuia, Arrigo, care, cu un an înainte ca Bacon sæ fi conceput viziunea
cabinetului sæu de curiozitæfli, fusese trimis la curtea romanæ a cardinalului Odorado Farnese, unde mai tîrziu
Agostino Carraci i-a fæcut un portret 6 ; ambii au jucat un rol important în Monstrorum historia 7 a lui Aldrovandi.
Astfel de „aberaflii ale naturii sau obiecte stranii øi monstruoase“, cum le numeøte Bacon în al sæu Novum Organum
din 1620, confirmæ ordinea stabilitæ de cele Øase Zile ale Creafliei, întrucît aberaflia este recognoscibilæ numai
în contradicflie cu regula, la fel, de altfel, cum regula însæøi se poate defini mult mai clar în lumina excepfliilor. 8
Øi totuøi aceste cazuri excepflionale exprimæ un deziderat al evolufliei. Chiar dacæ nu duc niciodatæ la apariflia
unor noi specii, ele atestæ efortul naturii de a se autodezvolta øi, oricît de monstruoase, ræmîn, prin acfliunea
comunæ a timpului øi hazardului, condiflia oricærei evoluflii.
Arta umanæ (ars), care, ca o a treia clasæ a istoriei naturale, trebuie înfleleasæ nu ca artæ plasticæ în sens modern,
ci ca tehnicæ øi tehnologie a artei, în sensul complexei techne, a reuøit sæ utilizeze instinctul ce împinge natura
spre metamorfozæ. În Novum Organum, Bacon ne læmureøte cæ trecerea de la a doua la a treia clasæ, de la „miracles“
la mærturiile artei umane, nu se produce printr-un salt calitativ, ci într-o tranziflie fluentæ: „Cæci de-ndatæ
ce natura este înfleleasæ în metamorfozele sale, e uøor de condus artificial într-acolo unde se rætæcise ea însæøi
cîndva din întîmplare; ba vom putea împinge chiar mai departe aceasta, cæci o primæ deviaflie deschide calea
multora“. 9 Øi cum aberafliile din cea de-a doua clasæ a istoriei naturale adoptæ mii de forme arbitrare, trebuie
sæ li se impunæ constrîngeri prin artæ. 10 Iatæ cæ devine clar acum ce înflelegea Bacon în 1596 cînd, în contextul
propriei viziuni a cabinetelui de curiozitæfli, vorbea despre acele produse ale artei care vor sæ fie „conservate“
øi îøi cer dreptul la „viaflæ“: „Aøa cum caracterul unui om nu se aratæ cu adeværat decît atunci cînd întîmpinæ rezistenflæ,
sau aøa cum Proteu îøi schimba necontenit înfæfliøarea pînæ ce chipul sæu, circumscris, a fost flinut în loc, tot astfel
cæile øi variafliile naturii nu se reveleazæ niciodatæ atît de complet în starea de libertate, ca prin încercærile øi
constrîngerile impuse de artæ“. 11
Aøadar, cînd Bacon include arta creatæ de om (ars) în istoria naturalæ, nu o face ca sæ dea un scop naturii, ci
numai ca sæ descopere esenfla naturii prin intermediul iscusinflei omeneøti. Dar întrucît „plæsmuirile artistice nu
se deosebesc de materiile brute nici prin formæ, nici prin esenflæ, ci numai prin modul în care sînt produse“ 12 ,
historia artium nu trebuie sæ fie despærflitæ de istoria naturalæ, ba mai mult, trebuie înfleleasæ ca o încununare a
ei: „Cu bunæ øtiinflæ am fæcut din istoria artelor podoaba de prefl a istoriei naturale“. 13
Pasul decisiv îl constituie apropierea dintre monstruozitæflile naturale øi operele umane. Bacon vede scopul strædaniei
sale (Finis huiusmodis operis) în douæ strategii: sperînd ca, prin noi exempla, sæ punæ totodatæ øi noi baze
øtiinflelor, îøi afirmæ convingerea „cæ trecerea de la miracolele naturii la cele ale artei este facilæ øi nestînjenitæ.
Cæci în acest proces nu trebuie fæcut nimic altceva decît sæ mergi exact pe urmele naturii, în direcflia în care
ea însæøi rætæceøte, din propria ei inifliativæ; ca sæ pofli mai tîrziu øi tu sæ o conduci øi sæ o constrîngi sæ te urmeze
încotro vei vrea“. 14 Aberafliile naturii apar aici ca experimente nereuøite, ca „errors“. Graflie artei, ele pot fi conduse
spre noi „trials“. Ars permite autoexperimentelor monstruoase øi ratate ale naturii sæ ajungæ la o formæ perfect
reuøitæ. Cæci natura nu øi-a gæsit pînæ acum nicio direcflie numai pentru cæ, la fel ca Proteu, se metamorfoza
6