Descarcă revista în format PDF - idea

scena
David Lamelas: Time As Activity, 1969–2007
Cathérine Hug
Neue Kunst Halle, Sankt Gallen, 7 iulie – 9 septembrie
DAVID LAMELAS, næscut în 1946 la Buenos Aires, a avut o însemnatæ contribuflie la definirea a ceea ce cunoaøtem,
în general, sub numele de „artæ conceptualæ“. El øi-a început practica artisticæ în 1964, la vîrsta de 19 ani, trei
ani mai tîrziu cîøtigase deja un premiu de merit la Bienala de la São Paulo, iar în 1968 a fost reprezentantul
Argentinei la Bienala de la Veneflia, ca unul dintre cei mai tineri exponenfli ai proeminentei expoziflii internaflionale.
Începînd ca pictor de artæ minimalæ în primii patru ani de carieræ artisticæ, el a abandonat brusc aceastæ tehnicæ,
ferm asumatæ pînæ atunci, a artei minimale øi a picturii monocrome, pentru a experimenta pe larg gama
încæ neexploratæ de posibilitæfli ale noilor media – televiziune øi video. Astfel, de exemplu, în 1967, Lamelas
a prezentat Situation of Time [Situaflia timpului] la Di Tella Institute din Buenos Aires, o impresionantæ instalaflie
constînd în 17 televizoare comutate pe un canal inexistent øi care emiteau doar lumina ecranelor. Catalogul
sugera: „Privitorul trebuie sæ ræmânæ cele 8 ore în care expoziflia ræmîne deschisæ, pentru a participa în mod
activ la timp. Artistul mai este, de asemenea, interesat de calea de la un ecran la altul, care este aceeaøi øi, în
acelaøi timp, diferitæ“. Însæøi natura televiziunii era astfel exploratæ, mæsura în care o imagine vizualæ inteligibilæ
e chematæ sæ ofere informaflie øi gradul în care natura tehnologicæ intrinsecæ a ecranului luminos, cunoscutæ
ca „zgomot“, îl poate captiva cu adeværat pe privitor. Ambiguitate, iritare, procese care implicæ timpul øi apariflia
sînt nofliuni fundamentale în contemplarea lucrærii Situation of Time øi, în acelaøi timp, trimit deja la direcflia spre
care domeniul continuu de interes tematic al lui Lamelas se va canaliza în anii urmætori. Pe mæsuræ ce perspectiva
alternantæ a privitorului în raport cu timpul øi spafliul devenea de interes central în opera sa, Lamelas declara
cæ propria sa „trecere la cinema era o chestiune ce flinea doar de o evoluflie normalæ“. Începînd de atunci, artistul
a lucrat în mod sistematic în condifliile caracteristice mediului filmului de 16 mm øi ale naturii sale tehnice
specifice.
Kunst Halle Sankt Gallen expune în prezent, în întregime, grupul de lucræri Time
As Activity [Timpul ca activitate] al lui David Lamelas, compus din øase proiecflii de
film pe 16 mm redate în loop øi un video filmat pe trei canale, care e prezentat pe
monitoare. Acest complex este o lucrare-în-desfæøurare [work-in-progress] datînd
din 1969 pînæ în prezent øi filmatæ în øase flæri diferite, în timp ce unul dintre filme
a fost creat exclusiv pentru expoziflia de la Sankt Gallen. Mai mult, un performance
care implica privitorii s-a desfæøurat cu ocazia vernisajului, pe 6 iulie.
În domeniul abordærilor teoretice, precum cele din Eseu asupra datelor imediate
ale conøtiinflei (1889) a lui Henri Bergson (1859–1941) øi Noua respingere a timpului
(1946) a lui Jorge Luis Borges (1899–1986), Lamelas a început sæ utilizeze filmul
ca pe o oglindæ a spectatorilor, dornic, în acelaøi timp, sæ-i facæ sæ conøtientizeze
aspectul repetifliei, ca însæøi natura acestui dispozitiv tehnic. Pentru a defini o perioadæ
de timp scursæ, de obicei stabilim un început øi un sfîrøit. În principal, doar reproducînd
repetarea acestei proceduri percepem cumva ideea de duratæ. Filmele lui
Lamelas din seria Time As Activity, avînd între 10 øi 55 de minute, sînt compuse din
cîteva secvenfle avînd o duratæ cuprinsæ între cîteva secunde øi 4 minute, fiecare fiind
marcat la începutul øi la sfîrøitul momentului înregistrærii, de exemplu, „Düsseldorf,
4:31 p.m.“. Investigarea de cætre artist a nofliunii noastre de timp examineazæ atît
intersecfliile, cît øi contradicfliile intrinsece definifliei acestuia, provocate parflial de vizual,
parflial de componentele lingvistice. Sæ ne îndreptæm pentru început atenflia asupra
DAVID LAMELAS: TIME AS ACTIVITY, 1969–2007
Cathérine Hug
Neue Kunst Halle, Sankt Gallen, 7 July – 9 September
DAVID LAMELAS, born 1946 in Buenos Aires, has made a major contribution
to the definition of what is widely know as “conceptual art“.
He started practicing art in 1964 at the age of 19, three years later he
already won a price of distinction at the Biennale of São Paulo, and in
1968 was Argentine’s representative to the Venice Biennale as one of the
youngest national exponents at the prominent international exhibition.
Starting as a minimal art painter in the first four years of his artistic
career, he abruptly quit this technique solidly committed to minimal art
and monochrome painting at that time, in order to extensively experiment
with the yet unexplored range of possibilities of the new media
television and video. So, for example, in 1967, Lamelas showed Situation
of Time at the Di Tella Institute in Buenos Aires, an impressive installation
consisting of 17 television sets, switched on a non existent channel
emitting just the light of the screens. The catalogue suggested:
“The viewer must remain for the 8 hours during which the exhibition
remains open, to participate actively in time. Also of interest to the artist
is the path from one screen to the next, being the same and at the same
time different.“ The very nature of television was explored that way,
in extension how much a readable visual image is imperative to provide
information, and to what degree the intrinsic technological nature known
as “noise“ of the diffusing screen can captivate the viewer in its own right.
Ambiguity, irritation, time-based processes and emergence are pivotal
notions in the course of contemplation of Situation of Time, and simultaneously
already allude to the direction in which Lamelas’ continuous field
of topical interest will channel in the following years. As the altering
viewpoint of the spectator in relation with time and space has become
of central interest in his work, Lamelas declared that his “passage to
cinema was a simple question of normal evolution“. From there on, the
artist systematically worked with the given conditions of the 16 mm-film
medium and its specific technical nature.
Kunst Halle Sankt Gallen is presently showing in its completeness
David Lamelas’ group of works Time As Activity, composed of six
looped 16 mm-film-projections and one three-channel video on
monitors. The convolute is a work in progress dating from 1969
to the present and filmed in five different countries, whereas one of
the films has been created exclusively for the show in Sankt Gallen.
Furthermore, a performance involving the viewers took place on the
occasion of the opening day, July 6.
In the realm of theoretical approaches like those of Henri Bergson
(1859–1941) with Time and Free Will: An Essay on the Immediate
Data of Consciousness (1910) and Jorge Luis Borges (1899–1986)
with A New Refutation of Time (1946), Lamelas started to work
on film as a mirror of the spectators, also keen to make the aspect
of repetition, as the very nature of this technical device, aware to
CATHÉRINE HUG (n. 1976) este istoric de artæ øi lucreazæ în Elveflia, la Zürich. Pentru expozifliile Public
Affairs [Afaceri publice] (2001) øi The Expanded Eye [Ochiul dezvoltat] (2006), care au avut loc la Kunsthaus
din Zürich, a fost asistenta curatorului Bice Curiger. În prezent pregæteøte propria sa expoziflie, Accrochage:
Carola Giedion-Welcker and Modernism [Acroøaj: Carola Giedion-Welcker øi modernismul], care se va deschide
pe 31 august 2007 la Kunsthaus din Zürich, apoi îøi va continua cercetarea de doctorat despre influenfla
lui Marshall McLuhan asupra producfliei de artæ contemporanæ.
CATHÉRINE HUG (b. 1976) is art historian based in Zurich, Switzerland.
She has been assistant to the curator Bice Curiger of exhibitions such as
Public Affairs (2001) and The Expanded Eye (2006), taking place at Kunsthaus
Zurich. She is currently preparing her own exhibition Accrochage:
Carola Giedion-Welcker and Modernism, opening on August 31, 2007
at Kunsthaus Zurich. After this, she will continue her PhD researches on
Marshall McLuhan’s influence on contemporary art production.
77