Descarcă revista în format PDF - idea

scena
specificitate a artei romani, dar cæ metodele conservatoare de predare de la øcoala
de artæ din România, de exemplu, reuøesc sæ-i corupæ pe tofli studenflii acesteia,
indiferent de cît de „liberi“ i-ar incita sæ fie originea etnicæ a acestora (aøa cum
dovedesc lucrærile Mihaelei Cîmpeanu øi ale lui Marian Petre, cei doi români din
pavilionul Roma).
Pavilionul polonez era rece øi trendy øi dupæ pærerea mea a funcflionat mai bine ca
suport pentru documentaflie decît ca o instalaflie invitînd spectatorul sæ participe, aøa
cum fæceau intervenfliile mai vechi, cu miros proaspæt de vopsea øi impresie de bloc
comunist, ale artistei Monika Sosnowska. Lucrînd pe aceeaøi idee a arhitecturii øi
paradoxului, artista a conceput o structuræ înghesuitæ în pavilion øi inspiratæ de pavilionul
însuøi. Cel puflin acest proiect aræta efortul care s-a depus în a-l gîndi pentru
contextul în care era prezentat. În timp ce alæturi, în pavilionul României, o colecflie
de lucræri care ar fi putut sta la fel de bine într-un stand de tîrg de artæ (øi poate ar
fi arætat mai bine) întîmpina vizitatorul cu o esteticæ arte povera simulatæ, dîndu-i acestuia
sentimentul cæ expunerea artiøtilor era mai importantæ decît expoziflia pe care
lucrærile lor o creau împreunæ. Lucrarea care pærea sæ ræspundæ într-un mod mai
interesant conceptului de „monumente cu buget redus“ (cadrul pentru selecflia de
anul acesta) era casa pentru porumbei a lui Cristi Pogæcean, un obelisc alb plasat
în fafla pavilionului, în pærculeflul împærflit de pavilioanele Poloniei, României øi Greciei,
alæturi de sus-amintitul minipavilion al lui Daniel Buren, care amintea de monumentele
cu buget ridicat din selecflia lui Storr.
Printr-o coincidenflæ, un alt pavilion, cel lituanian, a lucrat cu porumbeii. Villa Lituania,
proiectul artiøtilor Nomeda & Gediminas Urbonas, øi-a avut punctul de pornire
în clædirea primei ambasade a Lituaniei la Roma, ocupatæ de ruøi în 1939 øi încæ
operînd drept consulat al acestora (fiind astfel ultimul teritoriu lituanian ocupat). Un
proiect complex, care a trecut mult de limitele unui pavilion naflional la Veneflia, pentru
a crea legæturi – prin intermediul porumbeilor mesageri – între Lituania, Rusia
øi Italia.
Printre pavilioanele naflionale øi evenimentele colaterale erau probabil mult mai multe
care puteau sæ recapteze interesul vizitatorului dupæ experienfla dezamægitoare a
expozifliei lui Storr, dacæ cineva avea timp sæ le vadæ; dar cîfli dintre vizitatorii bienalei
au timp sæ vadæ mai mult decît expoziflia principalæ, singura care conteazæ în cærflile
de istorie?! Totuøi, în toatæ bienala era un sfat care merita urmat, altul decît acela al
curatorului, de a înceta sæ pendulæm între simflire øi gîndire. Acesta era sfatul de bunsimfl
al lui Hüseyin Alptekin în pavilionul Turciei øi totodatæ titlul lucrærii lui, prezentat
în expoziflie sub forma unei firme luminoase cu litere apropriate din sistemele
de reclamæ din Istanbul: DON’T COMPLAIN [NU TE PLÎNGE]. Într-adevær, dacæ
toate argumentele sæ nu ne plîngem de Bienala de la Veneflia eøueazæ, va ræmîne
cel puflin unul, acela cæ aceastæ bienalæ este încæ unul dintre cele mai populare
evenimente artistice øi cæ Veneflia mai existæ sæ îl gæzduiascæ. Nimeni nu øtie pentru
cît timp încæ, deøi la un moment dat, cînd oraøul se va scufunda, bienala îøi va
gæsi probabil amplasamentele pe yahturile de lux care vor continua sæ ancoreze la
(fostul) flærm al oraøului.
Aø vrea sæ le mulflumesc Teresei Gleadowe øi lui Dan Perjovschi pentru conversafliile
pe care le-am avut cu ei despre aceastæ bienalæ.
Cristi Pogæcean
Obelisk, 2007, painted wood, h 560 cm, photo: Øerban Savu,
courtesy: the artist and Plan B Foundation
75