Descarcă revista în format PDF - idea

În final nu existæ scæpare, toatæ lumea pare sæ cadæ în starea meditafliei-asupra-morflii,
chiar Sophie Calle a realizat o lucrare nouæ despre mama ei, care a aflat cæ va muri
curînd chiar cînd artista a fost invitatæ sæ participe la bienalæ. Din fericire, au existat
øi pavilioanele naflionale. Unde aceeaøi Sophie Calle, reprezentînd Franfla, a participat
cu un proiect perfect instalat, dar øi dureros de teatral, pornind de la o scrisoare
de despærflire pe care artista a primit-o de la fostul ei partener øi pe care a dat-o
spre a fi analizatæ øi descifratæ de 107 femei de diferite profesii øi cu diverse hobbyuri.
Un mod inteligent pentru o ræzbunare publicæ, într-o prezentare realizatæ de
curatorul angajat al lui Calle, Daniel Buren, care a rearanjat într-un mod sofisticat
pavilionul øi i-a adæugat propria sa interpretare, un pavilion colorat în miniaturæ, La
Tonnelle, plasat într-un parc din Giardini.
Pentru a reveni øi a concluziona asupra expozifliei lui Robert Storr, ceea ce a fost probabil
cel mai exasperant la ea a fost absenfla oricærui simfl al umorului sau a autoironiei.
Chiar øi Dan Perjovschi, ale cærui lucræri ne-au obiønuit cu spafliile de trecere
între lumea realæ øi cea artisticæ, care este obiønuit sæ facæ introduceri spirituale pentru
expoziflii sau conexiuni între alte lucræri, în pavilionul Italia a arætat prea instituflional,
într-un coridor îngust construit între capetele tæiate ale lui Nancy Spero øi pietrele
orientate dupæ un ac magnetic ale lui Giovanni Anselmo. Iar în Arsenale a arætat, în
afara bienalei, ceea ce chiar era, întrucît a acoperit cu desene pereflii din zona de
acces liber de la intrare. Poate ar fi trebuit sæ punæ un avertisment în aceastæ lucrare
– nu intrafli decît dacæ sîntefli supraîncîntafli de viaflæ øi vrefli sæ væ ræcorifli puflin… Prezenfla
lui Dan Perjovschi în ambele expoziflii se datoreazæ probabil dorinflei lui Storr de a
accentua ideea artistului la timpul prezent, care poate fi în acelaøi timp consacrat øi
tînær (i.e. actual). Sau mort øi la timpul prezent, precum Félix Gonzalez-Torrès, ale
cærui lucræri au apærut atît în pavilionul Italia, cît øi în pavilionul Statelor Unite, øi în
ambele contexte au fost lipsite de intimitatea øi delicateflea care le caracterizeazæ.
Robert Storr s-a declarat sceptic faflæ de ideea reprezentærii naflionale, cu excepflia
cazurilor în care artiøtii iau naflionalitatea ca subiectul lor de interes. Cu toate acestea,
numærul de cereri pentru pavilioane mai mult sau mai puflin naflionale creøte
cu fiecare ediflie øi tind sæ interpretez acest fapt mai degrabæ printr-o nevoie de autoreprezentare
decît printr-o încredere în valorile naflionale. Aceste pavilioane exprimæ
poate nu numai o tradiflie depæøitæ, dar øi o imagine în oglindæ a societæflii, dacæ
ne gîndim numai la atenflia acordatæ triumviratului Germaniei, Marii Britanii øi Franflei
sau la dependenfla artiøtilor de regimurile politice ori de institufliile politizate care
îi comisioneazæ. Dar nu e mai interesantæ descoperirea acestor jocuri de putere
reflectate, reduse la o scaræ care le face mai uøor de înfleles øi de acceptat (sau nu),
decît cercetarea globalæ didacticæ a unui curator cunoscut internaflional, cu un bagaj
prea greu de istoria artei (occidentale)?
Desigur, pavilioanele naflionale sînt treaba fiecærei flæri øi, în consecinflæ, arta prezentatæ
acolo variazæ de la noutæfli absolute la nesfîrøite expoziflii de tip UAP. Cîteodatæ,
istoriile din spatele cortinei sînt mai interesante decît rezultatul final prezentat publicului
– aøa cum s-a întîmplat anul acesta cu decomisionarea pentru pavilionul
Croafliei a lui David Maljković øi înlocuirea lui în ultimul moment cu o artistæ lightop,
Ivana Franke. La fiecare ediflie existæ cîte o flaræ care nu acceptæ povara tradifliei
reprezentærii naflionale. Anul acesta, ucrainenii au decis sæ invite, împreunæ cu artiøtii
lor, øi pe artiøtii stabilifli la Londra Juergen Teller, Mark Titchner øi Sam Taylor-Wood.
A funcflionat, dacæ vizitatorii nu s-au dus la pavilionul lor pentru exotism øi vodcæ,
atunci sigur s-au dus pentru spiritul „internaflional“, deøi nu cred cæ toatæ lumea a
fost de acord cæ „Sîntem tofli ucraineni“, aøa cum susflinea una dintre lucrærile lui Mark
Titchner.
Unul dintre pavilioanele despre care toatæ lumea a fost foarte curioasæ a fost primul
pavilion Roma (altfel cunoscut drept al fliganilor), care a dovedit cæ nu existæ o
Dan Perjovschi
The Venice Drawing, 2007, credit: the artist
context within which it was framed. Whereas next door, in the Romanian
pavilion, a collection of works which could have stood just well in
an art fair booth and maybe had looked better, greeted one with
a simulated arte povera aesthetics, and the feeling that the artists’
exposure was more important than the exhibition which their works
created together. The work which seemed to respond in a more subtle
way to the concept of the low-budget monument (the framework
of this year’s selection), was Cristi Pogæcean’s house for the pigeons,
a white obelisk placed in front of the pavilion, in the small park shared
by Poland, Romania and Greece, the same where the above-mentioned
Tonnelle of Daniel Buren was reminding one of the high-budget
monuments to be found in Storr’s selection.
Coincidentally, there was another pavilion, the Lithuanian one, which
featured pigeons. Villa Lituania, the project of artists Nomeda &
Gediminas Urbonas addressed the building of the first Lithuanian
embassy in Rome, occupied by the Russians in 1939 and still operating
as their consulate (being thus the last occupied Lithuanian territory).
It was a complex work which went far beyond the limits of
a national pavilion in Venice, to create connections through homing
pigeons between Lithuania, Russia and Italy.
Among the national pavilions and collateral events there were probably
many more which could have recaptured the visitor’s interest
after the disappointing experience of Storr’s exhibition, if one had
the time to see them; but how many biennial visitors are actually
willing to see more than the main exhibition, the one which matters
most in the history books?! Still, there was one advice which was to
be followed, other than the one of the curator, to stop swinging
between thinking and feeling. This was the pertaining advice of
Hüseyin Alptekin in the Turkish pavilion, and the title of his work,
presented as a LED light-sign appropriated from the systems of
advertising in Istanbul: DON’T COMPLAIN. Indeed, if all the arguments
for not complaining about the Venice Biennale fail, there is
always at least one that remains, which is that the biennial is still one
of the most popular art events and that Venice still exists to host it.
For how long, no one knows, although it might be that at some point,
when the city sinks, the biennial finds its venues on the private luxury
yachts anchoring on the city’s (former) shore.
I would like to thank Teresa Gleadowe and Dan Perjovschi for the
conversations I had with them about this biennial.
74