Descarcă revista în format PDF - idea

arhiva
Nostalgia Antichitæflii øi cultul maøinilor
Istoria cabinetului de curiozitæfli øi viitorul istoriei artei
Horst Bredekamp
Jucæuøa istorie naturalæ
Definiflia datæ de Francis Bacon cabinetului de curiozitæfli
Nu întîmplætor „casa lui Solomon“ din Noua Atlantidæ este conceputæ ca imagine idealæ a unui cabinet de curiozitæfli.
În prefafla acestui opus magnum neîncheiat, Instauratio magna, Bacon descrie elementele conflinute în opera
vieflii sale dedicatæ istoriei naturale, de parcæ ar vrea sæ clasifice obiectele unei colecflii (congeriem): „În ce priveøte
colecflia însæ, nu alcætuim doar istoria naturii libere øi nestînjenite, cum ar fi istoria cerului, a meteoriflilor, a pæmîntului
øi mærii, a mineralelor, plantelor øi animalelor, ci, cu mult mai mult încæ, pe aceea a naturii încætuøate øi maltratate,
arætînd prin urmare felul în care, prin arta øi meøteøugul uman, natura e smulsæ din starea ei primitivæ,
supusæ øi modelatæ. Vom înregistra de aceea toate experimentele mecanicii øi ale pærflii aplicate a numeroaselor
arte libere øi practice, care nu au fost asociate pînæ acum cu arta propriu-zisæ [...], cæci natura lucrurilor se reveleazæ
mai degrabæ în leziunile provocate de arte decît în libertatea care-i este proprie“. 1 În acest pasaj crucial,
Bacon defineøte opera sa literaræ ca un fel de cabinet de curiozitæfli fictiv. Elementele naturii libere øi nestînjenite
corespund secfliunii de naturalia din cabinetul de curiozitæfli; obiectele naturii supuse øi modelate de arta umanæ
corespund secfliunii artificialia, iar mijloacele de transformare a naturii sînt echivalentul compartimentului scientifica.
Aproximativ în aceeaøi perioadæ în care colecflia rudolfianæ din Praga este inventariatæ în trei secfliuni:
naturalia, artificialia øi scientifica, Bacon pune øi el bazele „colecfliei“ sale de øtiinfle naturale, utilizînd, în linii mari,
aceeaøi clasificare.
Acest acord fundamental vine, evident, dintr-o cunoaøtere exactæ a cabinetelor de curiozitæfli sau cel puflin a
principiului care stæ la baza clasificærii lor. Tratatul despre cælætorie, inclus de Bacon în ale sale Essays, se încheie
cu enumerarea lucrurilor care trebuie neapærat væzute, „cabinetele de curiozitæfli øi de raritæfli“ 2 , iar în una dintre
primele sale viziuni utopice, referitoare la învæflare, conceptul de cabinet de curiozitæfli are un rol determinant.
Cînd în 1596 Bacon dezvoltæ în fafla reginei Elisabeta I concepflia sa despre o revoluflie complexæ a cunoaøterii
øi cercetærii, el are involuntar în minte un cabinet de curiozitæfli cu laboratoare, de tipul Tribunei din Uffizi sau
al cabinetului de curiozitæfli din Praga al lui Rudolf al II-lea, dar øi anexa ei în aer liber, grædina, aøa cum o concepuse
Palissy. În forma unui „Second Counsellor“, Bacon atribuie cabinetului de curiozitæfli, cu laboratoarele sale
aferente, caracterul pietrei filosofale. El propune „patru opere øi mæsuri“ care, prin importanfla lor, s-ar putea
compara, între altele, cu reforma calendarului a lui Caesar: în primul rînd o bibliotecæ de manuscrise øi tipærituri
din toate timpurile øi de la toate popoarele, iar în al doilea rînd o mare grædinæ, bine îngrijitæ, în care sæ
prospere toate plantele ce ræsar sub soare øi sînt cultivate de om. La acestea se adaugæ o grædinæ zoologicæ,
construitæ în jurul grædinii botanice, cu animale stræine øi rare, de uscat, de apæ øi din væzduh. În al patrulea rînd,
Bacon propune un „laborator chimic, echipat cu mori, instrumente, cuptoare øi creuzete, pe mæsura unui palat
în stare sæ producæ piatra filosofalæ“. 3
Laboratorul trebuie înfleles ca o anexæ la cabinetul de curiozitæfli menflionat de Bacon în al treilea rînd: „Un
cabinet de o mærime considerabilæ, în care sæ fie conservate øi clasate toate lucrurile rare prin materie, formæ
sau miøcare produse vreodatæ de mîna omeneascæ, fie cu ajutorul mæiestriei artistice, fie prin mecanicæ (engine),
tot ce provoacæ singularitatea, hazardul sau amestecul lucrurilor øi tot ce a creat vreodatæ natura, toate cîte
S-ar putea crede cæ admiraflia pentru sculpturile
antice n-are nimic de-a face cu fascinaflia
produsæ de maøini. Horst Bredekamp ne
demonstreazæ însæ, cu „cabinetul sæu de curiozitæfli“
(acea formæ de colecflie care øi-a
dobîndit tiparul clasic la curtea din Praga a
împæratului Rudolf al II-lea), cæ între cele
douæ a existat, dimpotrivæ, o strînsæ legæturæ.
Iar ceea ce le unea era ideea cæ omul
este un „zeu secund“ care, în calitatea sa de
„creator“, încerca sæ depæøeascæ separarea
artei de tehnicæ øi separarea ei de naturæ.
Cæci numai astfel alæturarea, aparent bizaræ
øi absurdæ, de minerale, obiecte exotice,
mecanisme, tablouri, androizi øi sculpturi cæpæta
o logicæ interioaræ: ceva în aparenflæ
monstruos se dovedea a fi o concepflie
clar definitæ: încercarea de a reproduce
evoluflia continuæ de la naturæ pînæ la maøini
øi opera de artæ, trecînd prin Antichitate.
Mai apoi, pe la 1800, odatæ cu marea industrie,
au fost tæiate firele ce legau odinioaræ
antichitæfli øi maøini, tehnicæ øi artæ ca
douæ faflete ale aceleiaøi preocupæri artizanal-artistice.
Dar odatæ cu marøul triumfal al computerelor,
care pune din nou problema graniflei
dintre artæ øi tehnicæ, apare totuøi astæzi o
nouæ relaflie între tehnicæ øi artæ. Însæ ceea
ce pare a fi o nouæ înflelegere e mai curînd
doar revenirea la o simbiozæ tradiflionalæ.
Iatæ fundalul pe care ideea de ordine universalæ
a cabinetului de curiozitæfli (dezbætutæ
de Michel Foucault cu un alt material)
primeøte o nouæ actualitate. Formele acesteia,
istoria øi intenfliile sale sînt prezentate
de Bredekamp pe baza celor mai elocvente
exemple (inclusiv imagini). [Nota edifliei
germane.]
Textul de faflæ este un fragment din lucrarea
Antikensehnsucht und Maschinenglauben.
Die Geschichte des Kunstkammers und die
Zukunft der Kunstgeschichte [Nostalgia Antichitæflii
øi cultul maøinilor. Istoria cabinetului
de curiozitæfli øi viitorul istoriei artei],
Berlin, Verlag Klaus Wagenbach, 1993, în
curs de apariflie la Editura Idea Design &
Print.
HORST BREDEKAMP (n. 1947) predæ istoria artei la Universitatea Humboldt din Berlin. A fost invitat al mai multor instituflii de cercetare prestigioase:
Institute for Advanced Studies, Princeton (1991), Wissenschaftskolleg zu Berlin (1992), Getty Center, Los Angeles (1995 øi 1998), Collegium
Budapest (1999) øi, pentru cercetærile sale novatoare, a fost recompensat cu distincflii importante, cum sînt Premiul Aby Warburg (1982) øi Premiul
Sigmund Freud (2001). Printre cærflile sale se numæræ: Antikensehnsucht und Maschinenglauben. Die Geschichte des Kunstkammers und die
Zukunft der Kunstgeschichte [Nostalgia Antichitæflii øi cultul maøinilor. Istoria cabinetului de curiozitæfli øi viitorul istoriei artei] (1993), Thomas Hobbes
Visuelle Strategien [Strategiile vizuale ale lui Thomas Hobbes] (1999), Florentiner Fußball: Die Renaissance der Spiele [Fotbalul florentin: Renaøterea
jocului] (2001), Die Fenster der Monade. Gottfried Wilhelm Leibniz’ Theater der Natur und Kunst [Fereastra monadei. Teatrul lui Gottfried Wilhelm
Leibniz al naturii øi artei] (2004), Darwins Korallen [Coralii lui Darwin] (2005), Bilder bewegen. Von der Kunstkammer zum Endspiel [Imagini miøcate.
De la cabinetul de curiozitæfli la actul final] (2007).
5