Descarcă revista în format PDF - idea

Think Well, Feel Better and Die Hard
Raluca Voinea
A 52-a Bienalæ de la Veneflia, 10 iunie – 21 noiembrie, curator: Robert Storr
Check List Luanda Pop aduce douæ noutæfli la Bienala de la Veneflia: un pavilion dedicat
continentului african øi acelaøi pavilion prezentînd o colecflie particularæ. În seria
reprezentærilor naflionale, 76 la numær în acest an (o prezenflæ record), naflional se
poate referi la o regiune – pavilionul Asiei Centrale –, la un continent – precum cel
african –, sau la selecflia prezentatæ de Institutul Italo-Latino-American, poate însemna
o provincie, precum Irlanda de Nord ori Scoflia sau chiar New Forest (Parcul Naflional
din sudul Angliei), sau o etnie, precum proaspæt inauguratul pavilion Roma.
Totuøi, pavilionul Africii a beneficiat de o atenflie specialæ, precum øi de plasarea sa
în Arsenale (unde de obicei se aflæ una dintre selecfliile internaflionale ale curatorului),
împreunæ cu pavilionul – de asemenea nou – al Turciei. Robert Storr a hotærît
pentru aceastæ ediflie sæ ofere øansa mai multor curatori sau instituflii din Africa sæ
se facæ auzifli, aøa cæ a fæcut un apel de proiecte în urma cæruia au fost primite 37 de
propuneri, din care un juriu a ales proiectul care prezenta lucræri din colecflia omului
de afaceri congolez Sindika Dokolo. Colecflia se aflæ în Luanda, Angola, deoarece
Dokolo este cæsætorit cu fiica preøedintelui Angolei øi a asigurat sursa principalæ de
lucræri, patronajul øi sponsorizarea pentru Trienala de la Luanda – o inifliativæ ambiflioasæ
pusæ la cale de artistul-curator øi cofondator al colecfliei Dokolo, Fernando Alvim.
Faptul cæ o colecflie privatæ urma sæ reprezinte arta unui întreg continent a contat
ca un argument pozitiv pentru juriu, întrucît fenomenul colecflionærii este atît de rar
în Africa. Scandalurile care au înconjurat acest colecflionar øi originea banilor sæi au
fost læsate deoparte øi Storr a adus argumentul faptului de a vedea artæ africanæ la
Veneflia ca fiind mai important decît condifliile în care aceastæ artæ era prezentæ acolo.
Expoziflia a avut doi curatori; unul este Simon Njami, curatorul Africa Remix, cea
mai mare øi proporflional discutabilæ expoziflie de artæ contemporanæ africanæ prezentatæ
în Europa, iar celælalt curator, Fernando Alvim, este un artist belgiano-angolez
care a învæflat cît de importantæ este prezentarea într-un context artistic øi a cærui
abordare este, dupæ cum el însuøi declaræ, aceea de a „iniflia un cadru conceptual,
un birou cu cinci oameni øi de a întîlni politicieni“. Amîndoi sînt cu greu „alte voci africane“,
rar prezente în contextul artistic european, aøa cum ar fi vrut Storr atunci cînd
a fæcut apelul de proiecte. De asemenea, mai puflin important a fost faptul cæ mulfli
dintre artiøtii din expoziflie sînt africani doar prin origine sau prin subiectul lucrærilor
lor: Marlene Dumas, Chris Ofili, Alfredo Jaar, Yinka Shonibare, Basquiat sau Andy
Warhol, ca sæ numim cîfliva. La urma urmelor, aceasta s-a potrivit perfect ideii lui
Storr conform cæreia artiøtii contemporani nu se mai lasæ limitafli de granifle geografice,
aøa încît Africa a putut fi væzutæ mai mult ca o stare de spirit decît ca o realitate
în sine. Astfel, cel puflin selecflia aceasta a evitat „pericolul“ de a fi væzutæ ca o altæ
expoziflie „primitivæ“, precum cea de sculpturæ africanæ organizatæ de Vittorio Pica
la ediflia din 1922 a Bienalei de la Veneflia, avînd în schimb toate øansele sæ împærtæøeascæ
vocabularul estetic vestic.
Cazul pavilionului african reprezintæ poate cel mai bun exemplu al abordærii lui Storr
în aceastæ bienalæ, abordare care a fost rezumatæ pe un banner plasat în afara locafliei
RALUCA VOINEA træieøte la Bucureøti. Critic de artæ øi curator, conduce Asociaflia E-cart.ro. Coordonator
al proiectului Spafliul Public Bucureøti | Public Art Bucharest 2007.
THINK WELL, FEEL BETTER AND DIE HARD
Raluca Voinea
The 52nd Venice Biennale, 10 June – 21 November, curator: Robert Storr
Check List Luanda Pop brings two novelties at the Venice Biennale:
a pavilion dedicated to the African continent, and the same pavilion
featuring a private collection. In the series of national representations,
76 in number this year, national can mean a region – the
Central Asia pavilion, a continent – the above mentioned African
or the selection presented by the Istituto Italo-Latino Americano,
it can mean a province like the Northern Ireland or Scotland or even
the New Forest (the National Park in the South of England) or an ethnicity,
like the freshly inaugurated Roma pavilion. However, the
African pavilion benefited from a special focus and a special location,
in the Arsenale, together with the – also new – Turkish pavilion.
Robert Storr decided to give the opportunity to more curators or
institutions from Africa to make themselves heard, so he made
an open call and 37 propositions were received, out of which a jury
selected a proposal featuring works from the collection of the
Congolese businessman Sindika Dokolo to be presented in Venice.
The collection is based in Luanda, Angola, on the basis of Dokolo
being married with the daughter of the Angolan president, and it
provided the main body of work, the patronage and the sponsorship
for the Luanda Triennale – an ambitious enterprise designed by
artist-curator and co-founder of the Dokolo collection, Fernando
Alvim. The fact that a private collection was to represent an entire
continent’s art counted as a positive argument for the jury, as collecting
is such a rare phenomenon in Africa. The scandals surrounding
this particular collector and the origin of his money were left
aside, and Storr claimed the importance of seeing African art
in Venice over the conditions in which this was present there.
The exhibition had two curators, one is Simon Njami, the curator of
Africa Remix, the largest and proportionally questionable exhibition
of contemporary African art seen in Europe, and the other curator,
Fernando Alvim, is a Belgian and Angolan artist who learned quickly
that package is everything in an art context, and whose approach is,
as he says himself, to “set up a concept framework, an office with
five people and to meet politicians”. Both of them are hardly “other
African voices”, not present in the European art context, as Storr
wanted in the first place, when he set up the open call. Also less
important was that many of the artists in the show are African only
by origin or by subject matter of their work: Marlene Dumas, Chris
Ofili, Alfredo Jaar, Yinka Shonibare, Basquiat or Andy Warhol to
name a few. After all, this suited perfectly Storr’s idea that artists
today do not confine themselves to geographical limits, so Africa
could be seen more like a state of mind than a reality in itself.
Thus at least this selection avoided the “danger” of being seen as
another “primitive” exhibition, such as the one of African sculpture,
organized by Vittorio Pica at the 1922 edition of the Venice Biennale
and instead had all the chances to share the vocabulary of the
Western aesthetic.
RALUCA VOINEA lives in Bucharest. Art critic and curator, she is running
the NGO E-cart.ro. Coordinator of the project Spafliul Public Bucureøti |
Public Art Bucharest 2007.
66