Descarcă revista în format PDF - idea

detalii. Aceste experimente susflin øi demonstreazæ faptul cæ în cooperarea dintre
ochi pot apærea blocaje, rupturi. 2
Plasarea atelierului în galerie pune în chestiune relaflia public-privat. Într-adevær, e posibil
ca, prin aceastæ delocalizare, spafliul artizanului sæ îøi afle pentru întîia oaræ anulate
sensurile privatului sau, mai degrabæ, sæ sufere o deplasare de sens în interiorul
acestui concept. Spafliul este privat de mediul sæu natural øi de utilitatea sa practicæ.
Ceea ce atelierul deschide prin expunere este un spafliu al privafliunii ca izolare, din
clipa amplasærii sale în galerie øi în relaflie cu privitorii. La intrarea în galerie, Dénes
Miklósi a instalat o „cabinæ“ – un corespondent artistic al elementului real adus înæuntru.
Nu e prezentæ vreo uøæ care sæ blocheze intrarea, însæ un obstacol se aflæ totuøi
acolo: o perdea din os ølefuit mærgineøte partea „cabinei“ aflatæ înspre interiorul galeriei,
fiind astfel totodatæ o acomodare cu materialul în care meøteøugarul sapæ imagini øi
o replicæ datæ acestuia. Însæ depæøirea cortinei de os dezvæluie vizitatorului o nouæ
surprizæ: deøi se aflæ în interiorul galeriei de artæ, faflæ de obiectul expus, adicæ faflæ
de întregul atelier al artistului popular, cel care viziteazæ ræmîne tot într-un exterior,
al aceluiaøi atelier. Suita de pætrunderi care menflin vizitatorul într-un continuu exterior
plaseazæ proiectul Concurrency într-o dinamicæ de tip mise-en-abîme: e o continuæ
poveste a poveøtii, a poveøtii... în care oaspetele galeriei se miøcæ precum Iona,
spintecînd burflile peøtilor, doar pentru a nimeri într-o altæ burtæ de peøte.
Proiectul lui Dénes Miklósi se dovedeøte a fi, astfel, o mærturisire autoreferenflialæ
(o autoreflecflie), o poveste care ridicæ simultan o serie de întrebæri privitoare la condiflia
artei, locul artistului, calitatea de a fi artist, diferenfla dintre artizan øi artist ca
instituflie, sau privitoare la existenfla operei de artæ pe o piaflæ de gen.
Diferenfla dintre cele douæ modalitæfli artistice asumate – cea artizanalæ øi cea instituflionalæ
– ar putea fi exprimatæ în termenii prin care gînditorul ceh Villém Flusser
disturbance similar to that relieved by the synoptic theory of retinal
rivalry, putting forth that the human eyes, each of whom is confronted
with a different image, are each transmitting different stimulus to
the cortex. The brain successionally retains the two representational
forms, whose clarity depends on the measure of brightness of the
image; then, the two images are superposed, which results in the
loss of certain details. These experiments corroborate and prove
the fact that the cooperation between the eyes may be subject to
interruptions and breaches. 2
Placing the atelier in the gallery calls in question the relation between
public and private. It is indeed possible that, through this delocalization,
the artisan’s space finds the meanings of its private cancelled
for the very first time or, rather, should be subject to a shift in the
meaning inside this concept. The space is deprived of its natural
environment and of its practical utility. What the atelier opens
by exposure is a space of deprivation as isolation, from the moment
of its placement in the gallery and in touch with the viewers. At the
gallery entry, Dénes Miklósi has installed a “cabin” – an artistic correspondent
of the real element brought inside. There is no door to
block the entry; still, there is an obstacle: a polished bone-made curtain
confines that part of the “cabin” located toward the interior of
the gallery, thus making up an accommodation with the material
on which the craftsman engraves images and a reply given to him
at the same time. But going beyond the bone-made curtain discloses
a new surprise to the visitor: although situated inside the art
gallery, in relation with the object exposed, that is the whole folk
artist’s atelier, the one who visits still remains in an exterior, the
exterior of the same atelier. The sequence of ingressions that keep
the visitor in a continuous exterior place the Concurrency project
in a mise-en-abîme-like dynamics: it is a continuous story of the story,
of the story... in which the gallery guest moves like Jonah, cutting
open the fish’s maws, only to tumble in another fish’s maw.
64