Descarcă revista în format PDF - idea

scena
Un spafliu al artei. Tradiflie øi instituflie
Lucian Maier
Dénes Miklósi, Concurrency, Studio Protokoll, 2 iunie – 12 iulie
În Odorheiul Secuiesc, judeflul Harghita, existæ o importantæ comunitate de artiøti
populari 1 care lucreazæ în os ori în lemn sau realizeazæ obiecte ceramice, din metal,
sticlæ sau hîrtie produsæ manual. Unul dintre meøteøugari e János Kibédi. Materialul
cu care lucreazæ el este osul, producfliile sale constînd în obiecte cu scop decorativ.
Într-o secfliune rezultatæ prin tæierea circularæ a unui corn de cerb gæsit în mediul natural,
meøteøugarul sapæ frînturi de realitate finisate în detalii remarcabile; de asemenea,
artistul popular fæureøte øi obiecte utile, cu o întrebuinflare practicæ, cum ar fi,
de pildæ, mînerele pentru cuflite. Ustensilele sale ajutætoare – freze, polizoare, spatule,
burghie øi pile fine, lupæ, menghinæ, foarfece, cleøte, perii de curæflat – apropie
bancul de lucru al artistului popular de cel al unui tehnician dentar, oferind o imagine
a trudei care stæ în spatele practicii sale artizanale: pre-lucrarea realitæflii.
În proiectul intitulat Concurrency, Dénes Miklósi stræmutæ atelierul lui János Kibédi
în galeria de artæ contemporanæ Protokoll, din Cluj. Printr-o trimitere explicitæ cætre
modelul rivalitæflii binoculare – adicæ procesul în care, pentru a aborda lumea vizual,
creierul uman organizeazæ, printr-o veritabilæ transfigurare a realitæflii, informafliile
diferite primite de la cei doi ochi –, Dénes Miklósi deschide o discuflie despre
percepflia vizualæ, ale cærei coordonate inifliale, date de înscrierea în cîmpul imaginilor
concurente, pot fi însæ extinse la situaflii cotidiene sau la demersuri estetice.
În fond, expoziflia ridicæ întrebæri privind relevanfla percepfliei vizuale pentru manifestærile
sociale, artistice sau economice.
Galeria de artæ contemporanæ este un spafliu care vine spre public cu o încærcæturæ
conceptualæ prealabilæ. A veni înspre un eveniment specific artei contemporane
trezeøte un orizont de aøteptare cumva circumscris ideii de mediere: în discursurile
sale, în felul sæu de a problematiza, arta contemporanæ lucreazæ cu mediatori –
fotografia, filmul video, instalaflia – care traseazæ sægefli indicatoare dinspre un concept
sau dinspre o problematizare anume înspre o realitate politicæ sau socialæ. Proiectul
lui Dénes Miklósi tulburæ acest sistem de percepflie a spafliului destinat artei
contemporane: în propunerea sa, nu întîlnim o mediere, un suport artistic în care
putem decela trimiteri la o realitate anume; dimpotrivæ, însæøi realitatea a fost adusæ
în galerie. Ea øi-a pæræsit „mediul natural“ øi stæ pentru sine într-o galerie. Prin modificarea
normelor obiønuite de receptare a situærilor artistice, în spafliul galeriei este
produsæ o uøoaræ dezorientare intelectualæ, care, prin aceastæ dislocare a unui spafliu
personal – în galerie fiind adus un atelier –, este dublatæ de una socialæ: scoaterea
din context øi mutarea cadrului în care artizanul îøi desfæøoaræ activitatea suspendæ
un spafliu privat, al artistului, sau chiar un spafliu social, în mæsura în care artistul popular
aparfline unei bresle øi în mæsura în care obiectele produse de meøteøugar sînt
destinate unei piefle. Este o tulburare perceptivæ similaræ celei evidenfliate în teoria
sinopticæ a rivalitæflii binoculare, unde ochii umani, fiecare aflat în fafla unei imagini
diferite, transmit stimuli diferifli cortexului. Creierul refline consecutiv cele douæ
forme reprezentaflionale, cu o claritate ce diferæ în funcflie de gradul de iluminare
al imaginii; apoi cele douæ imagini sînt suprapuse, situaflie în care se pierd anumite
A SPACE OF ART: TRADITION AND INSTITUTION
Lucian Maier
Dénes Miklósi, Concurrency, Studio Protokoll, 2 June – 12 July
In Odorheiul Secuiesc, Harghita County, there is an important community
of folk artists 1 which carve bone or wood, or elaborate ceramic,
metal, glass or hand-made paper items. One of the artisans is
János Kibédi. The material he works on is bone, his works comprising
decoratively-intended objects. On a section resulted from
the circular cut of a hartshorn found in the natural environment,
the handicraftsman engraves jots of reality perfected remarkably
minutely; moreover, the folk artist also makes useful objects, of practical
utility, such as, for instance, knife handles. His adjuvant utensils
– milling machines, grinding machines, palette knifes, gimlets and
smooth cub files, magnifier, grip vice, scissors, pincers, cleaning
brushes – compares the folk artists’ bench to that of a dental technician,
offering an image of the travail that lies behind his handicraft
practice: the trans-formation of reality.
In the project entitled Concurrency, Dénes Miklósi transplants János
Kibédi’s atelier in the Protokoll Contemporary Art Gallery, in Cluj.
With an explicit reference to the model of retinal rivalry – that is the
process by which, is order to visually approach the world, the human
brain organizes, through a true transfiguration of reality, the different
information received from the two eyes –, Dénes Miklósi opens
a discussion on visual perception, whose initial coordinates, given
by the inscription in the field of concurrent images, can, however,
be extended to everyday situations or to aesthetical procedures.
As a matter of fact, the exhibition raises questions regarding the
relevance of visual perception for social, artistic or economic manifestations.
The contemporary art gallery is a space that draws near the public
with a prior conceptual charge. Drawing near a contemporary artspecific
event arouses an expectation horizon somehow circumscribed
by the idea of mediation: in its discourses, in its way
of stirring up questions, contemporary art works with mediators
– the photography, the video, the installation – which mark out indicator
arrows from a concept or from a certain approach to a political
or social reality. Dénes Miklósi’s project troubles this system of space
perception devoted to contemporary art: there is no mediation in his
proposal, no artistic support in which we could distinguish references
to a particular reality; to the contrary, reality itself was brought
into the gallery. It has abandoned its “natural environment” and
it stands for itself in a gallery. By modifying the ordinary norms
of artistic positioning perception, a slight intellectual disorientation
is produced in the gallery space, which, by this dislocation of a personal
space – an atelier being moved into the gallery –, is doubled
by a social one: the removal from the context and the translocation
of the frame of reference in which the artisan works suspend a private
space, the artist’s, and even a social space, insofar as the folk
artist belongs to a craft and in as far as the objects produced by the
handicraftsman are meant to be put on the market. It is a perceptive
LUCIAN MAIER este doctorand în filosofie la Cluj (UBB), cu o tezæ despre diferenflele de limbaj din cadrul
genurilor filmice.
LUCIAN MAIER is a PhD candidate in philosophy in Cluj (UBB) with
a study on the linguistic differences in film genres.
61