Descarcă revista în format PDF - idea

Fig. 2. Peter Greenaway, Watching Water,
illustration in the Palazzo Fortuny, Venice,
1993. Photograph from Peter Greenaway:
Watching Water, exhibition catalog
(Milan, 1993), 23
Watching Water 4 , în care el a dispus decoruri din propriile sale filme. În vechea colecflie, creatæ ad hoc pentru
un ritual al memoriei, el a instalat spoturi care, printr-o regie ascunsæ, iluminau diverse articole din colecflie
øi, dupæ un ritm alternant, fæceau ca imaginile sæ paræ cæ ies în faflæ ori cæ se retrag în obscuritate. Privitorul pærea
sæ ia parte la un film în care ceilalfli actori îl aøteptau sæ împartæ spafliul de pe scenæ.
Aøa cum scria el însuøi în Film Bulletin din iunie 1994, Peter Greenaway intenfliona ca pe termen lung sæ
„depæøeascæ situaflia de cinema“ øi sæ facæ publicul de cinema sæ revinæ la propriile trupuri, în spafliul real care
a fost pierdut în fafla surogatului constituit de ecrane. Proiectele sale, incluzînd o expoziflie itinerantæ intitulatæ
100 Objects to Represent the World [100 de obiecte sæ reprezinte lumea], au atins un anume apogeu în expoziflia
Stairs [Trepte], care a transformat întreg oraøul Geneva într-o scenæ, în 1994. Dintr-o sutæ de locuri accesibile
pe trepte, privitorii ar fi devenit ei înøiøi centrul unei situaflii cinematografice cînd priveau printr-un cadru
închipuind un ecran de cinema, putînd avea o experienflæ a lumii, artei øi a filmului contopite într-o aceeaøi,
unicæ percepflie vizualæ ori viziune.
În tot acest timp, transformarea scenograficæ a expozifliei de artæ e tot mai mult încredinflatæ unor istorici de
artæ lipsifli de experienfla necesaræ unor asemenea mizanscene, iar ei expun lucræri vechi øi noi, la un loc, în
genealogii false ori fistichii care par sæ fi fost eliberate de sub legile istoriei artei în favoarea unui argument [programatic]
nou-noufl. Asemenea experimente sînt încæ limitate la expozifliile temporare, însæ, pe de altæ parte,
în cadrul acestora, ele tind sæ devinæ modele în general. În 1993, pentru Sonsbeck Exhibition de la Arnheim,
Valerie Smith a produs un hibrid între un muzeu [al figurilor] de cearæ øi-un iarmaroc, unde promiscuitatea
vechiului øi a noului, a artei øi a curiozitæflilor de talcioc, era absolut ameflitoare. Vechiul cabinet de curiozitæfli,
predecesorul muzeului, a renæscut atunci cînd lucræri contemporane s-au ræsfæflat sæ-øi încorporeze animale
împæiate øi figuri kitsch de sfinfli scoase din depozitele muzeului. În aceastæ atmosferæ, deopotrivæ præfuitæ øi
sclivisitæ, memoria istoriei artei a pærut sæ fie læsatæ în urmæ, din moment ce expoziflia dezlænfluia un flux haotic
de imagini øi comparaflii, în care exponatele contemporane apæreau ca lipsite de orice putere de a mai aræta
ca o artæ vie – ca øi cum øi ele ar fi aparflinut deja zæcæmintelor memoriei culturale.
Vechiul înaintaø al muzeului, aøa cum ne reaminteøte Horst Bredekamp 5 , îøi face din nou apariflia acolo unde
arta øi maøina – a cæror separaflie a dat naøtere muzeului de artæ – sînt reunite iaræøi în aøa-numita artæ media.
La Kunsthalle din Viena, care pentru o vreme a ocupat Karlsplatz precum un container uitat, o expoziflie de Gary
Hill s-a-ntîmplat sæ reclame o tehnologie atît de complexæ, încît specialiøtii au avut nevoie de sæptæmîni întregi
pentru a o instala. Øi totuøi, la deschidere, partea electronicæ a fost atît de bine disimulatæ – precum ansamblul
de maøinærii din culisele unei scene –, încît a îngæduit iluzia unui joc, în afara tehnologiei, al unor imagini care
erau de fapt produse tehnic. O asemenea expoziflie e ceva de væzut doar atît cît alimentarea cu electricitate merge,
de vreme ce doar monitoarele deschise pot lumina cubiculele întunecate, umplîndu-le de imagini video în miøcare.
Spafliul real al expozifliei se umple de spafliile-instalaflie care nu pot fi restituite prin fotografie øi nici descrise
în texte, motiv pentru care cataloagele de expoziflie nu mai dau seama de asemenea lucræri. Prezenfla mai veche
a elementelor fizice, cu durabilitatea lor, se încredinfleazæ aici prezenflei unui spectator care pætrunde în acest
spafliu øi dupæ aceea îøi duce cu el acasæ impresia subiectivæ. Impresia la fafla locului înlocuieøte viafla obiectelor,
iar exponatele sînt reduse la un soi de influenflæ exercitatæ asupra vizitatorului. Arta expusæ depinde astfel de tehnologia
pe care ea o încorporeazæ, aøa cum timpul de transmisie al benzii video este reglat de computere.
Ca instrument posttehnologic al imaginafliei, computerul exercitæ deja în secret un control asupra vechii
opoziflii dintre spirit [mind] øi maøinæ. Iconicitatea sa, care genereazæ o imagine digitalæ (iar nu una analogicæ)
pe ecran, suspendæ diferenfla dintre imagine øi semn în ceva hibrid, între descriere graficæ [depiction] øi pictogramæ.
Computerul, care e o sfidare la adresa nofliunii convenite de artæ creatoare, øi, mai mult, computerul
ca o arhivæ de imagini reclamæ o regîndire a muzeului, deoarece el se comportæ cu indiferenflæ faflæ de piesele
din muzeu în existenfla lor materialæ. Muzeul øi tehnologia computerului sînt astfel într-un fel rivale. Muzeul
desfæøoaræ øi expune [displays] øi totodatæ simbolizeazæ experienfla unui spafliu fizic (un spafliu-obiect), precum
øi experienfla timpului depozitatæ în vîrsta obiectelor. Computerul, pe de altæ parte, transmutæ imagini dincolo
de spafliu øi de timp, preschimbîndu-le în agenfli imateriali purtætori de informaflie.
Colecflia muzeului øi baza de date computerizatæ aparflin unor epoci diferite, cu toate cæ ele coexistæ în prezent.
Mai mult, principiul colecfliei în muzeu træieøte din condiflia unei selecflii care a definit ceea ce numim artæ, în vreme
ce mediile digitale aspiræ la principiul completitudinii ori al totalitæflii tuturor datelor posibile. Selecflia, în schimb,
inaugurase marele hiat în continuumul imaginilor produse de om. Imaginile dinæuntrul muzeului au atins statutul
de artæ, în timp ce imaginile ræmase pe dinafaræ au fost deosebite pentru totdeauna ca profane, banale øi vædu-
28