Descarcă revista în format PDF - idea

arhiva
Istorisirea artei în noul muzeu. În cæutarea unei figuri
Hans Belting
Situl dezbaterii despre istoria artei va ræmîne muzeul de artæ contemporanæ, în care orice expoziflie de artæ
nouæ oferæ de asemenea un prilej pentru discuflia asupra ideii pe care ne-o facem despre istoria artei. Dar a
devenit chestionabil dacæ mai este oare cu putinflæ sæ înfæfliøezi istoria artei în oglinda artei contemporane. Nofliunile
avînd curs astæzi despre artæ ridicæ întrebarea dacæ ele mai întreflin oare vreun acord în privinfla unei reprezentæri
comune a istoriei artei. Faptul de a prezenta pur øi simplu lucræri nu a mai fost de-ajuns pentru a depune
mærturie despre mersul istoriei artei øi condiflia artei. Oricare ar fi înflelegerea istoriei artei puse în joc, sîntem
în continuare legafli de-un înfleles din ce în ce mai puflin cuprinzætor al artei, pe care continuæm sæ-l identificæm
din contextul istoriei sale anterioare.
Ca instituflie, muzeul, locul unde artiøtii øi experflii se întîlnesc, a devenit el însuøi un mær al discordiei. Presiunile
din partea publicului, care se aøteaptæ ca în muzeu sæ vadæ tot ceea ce nu mai este explicat în cærfli, a transformat
de-o bunæ vreme chestiunea conflinutului într-o problemæ nu doar pentru experfli. Fiecare dezbatere
pe tema muzeului ridicæ deopotrivæ întrebarea privitoare la ce anume ræmîne din ideea istoriei artei. Acolo
unde aceastæ idee a devenit nesiguræ, spafliul de expunere este livrat celor mai contradictorii facfliuni în încercarea
de a primi sprijin de la credibilitatea acestora. Unde orice consens lipseøte, oricare tip de artæ poate reclama
accesul în muzeu. Acolo unde niciun muzeu nu mai poate satisface vechile aøteptæri, fiecare muzeu îngæduie
expozifliilor gæzduite sæ lase aceste cerinfle incompatibile sæ-øi aibæ cuvîntul lor de spus într-o secvenflæ a tuturor
concepfliilor imaginabile.
Instituflia prosperæ astæzi din dezbaterile în jurul spafliilor sale de expunere. Ea continuæ astfel sæ rejoace vechea
piesæ, sub tot felul de condiflii posibile. Atunci cînd Muzeul de Artæ Modernæ de la New York a deschis expoziflia
High and Low 1 , în 1990, el a pærut sæ renunfle la vechiul ideal al exaltatului templu al modernismului eminent
[high modernism] øi astfel a stîrnit proteste împotriva „profanærii templului“, în care a pærut sæ pætrundæ designul
vulgar al publicitæflii. Aøa cum a explicat cu acea ocazie Arthur C. Danto, conceptul burghez al muzeului ca templu
– mai degrabæ decît øcoalæ – pentru artæ fusese încæ menflinut, chiar dacæ în acest caz, dintre toate, modernismul
fusese cel consacrat. În 1958 încæ, Ad Reinhardt mai pleda vehement pentru muzeul ca „læcaø“ [„shrine“],
mai degrabæ decît ca un loc de divertisment. Trei ani dupæ aceea, Claes Oldenburg ræsturna totul cu susul în
jos atunci cînd, scriindu-øi al sæu „Store Manifesto“ [Manifest pentru Magazin] 2 , a dat læcaøul pe prævælie.
Muzeul din zilele noastre n-a devenit, numai pentru atîta, un magazin universal, dar el foloseøte cu uøurinflæ
tehnicile publicitare pentru a sui pe scenæ [to stage], în lumina cea mai favorabilæ, o artæ îndelung controversatæ.
O instituflie care, prin repertoriul sæu schimbætor, se aseamænæ tot mai mult cu teatrul favorizeazæ regiile
[mise-en-scène] senzaflionale. Ea tinde de asemenea sæ semene cu o zonæ de liber schimb, unde lozul cîøtigætor
e recunoaøterea dobînditæ pe scena artisticæ [art scene]. Adesea este de reflectat dacæ arta nouæ e oare în
cæutarea febrilæ a unei scene [stage] pentru ea în cadrul muzeului ori, invers, muzeul e cel care e la vînætoare
de artæ nouæ. În absenfla muzeului, lumea de azi a artei ar fi nu numai færæ un sælaø [homeless], ci øi lipsitæ de
o voce øi chiar invizibilæ. În schimb, muzeul, aøa slab pregætit cum e pentru arta contemporanæ, s-ar dezice
de sine dacæ øi-ar închide porflile dinaintea artei noi. Aceastæ alianflæ consolidatæ spulberæ efectiv orice variantæ
alternativæ pentru muzeu.
Textul de faflæ este traducerea capitolului 11
(The Narrative of Art in the New Museum:
The Search for a Profile) al cærflii lui Hans Belting,
Art History after Modernism [Istoria
artei dupæ modernism], Chicago & London,
University of Chicago Press, 2003, ce urmeazæ
sæ aparæ în româneøte la Editura
Idea Design & Print.
HANS BELTING (næscut în 1935) a fæcut studii de istoria artei, arheologie øi istorie. A fost profesor titular de istoria artei la universitæflile din Heidelberg
(1970–1980) øi München (1980–1992), dupæ care, între anii 1992 øi 2002, a fost profesor de istoria artei øi teorie media la Hochschule
für Gestaltung de la Karlsruhe. Din 2004, este directorul Internationalen Forschungszentrums Kulturwissenschaften de la Viena. În afara numeroaselor
sale studii øi conferinfle apærute de-a lungul timpului în diverse publicaflii de specialitate, dintre cærflile sale meritæ pomenite: Das Bild und sein
Publikum im Mittelalter: Form und Funktion früher Bildtafeln der Passion ([Imaginea øi publicul sæu în Evul Mediu: formæ øi funcflie în panourile pictate
timpurii ale Patimilor], Berlin, Mann, 1981); Das Ende der Kunstgeschichte? ([Sfîrøitul istoriei artei?] München, Deutscher Kunstverlag, 1983); Bild
und Kult: eine Geschichte des Bildes vor dem Zeitalter der Kunst ([Imagine øi cult: o istorie a imaginilor de dinaintea epocii artei] München, Beck,
1991); Das unsichtbare Meisterwerk: die modernen Mythen der Kunst ([Capodopera invizibilæ: miturile moderne ale artei] München, Beck, 1998);
Bild-Anthropologie: Entwürfe für eine Bildwissenschaft ([Antropologia imaginii: schifle pentru o teorie generalæ a imaginii] München, Fink, 2001); Hieronymus
Bosch, Garten der Lüste ([Hieronymus Bosch, Grædina desfætærilor] München, Prestel, 2002); Art History after Modernism ([Istoria artei dupæ
modernism] Chicago & London, Univ. of Chicago Press, 2003); Das echte Bild: Bildfragen als Glaubensfragen ([Adeværata imagine: problematica
imaginii ca una a credinflei] München, Beck, 2005).
25