Descarcă revista în format PDF - idea

arhiva
mare de instalaflii de artæ sînt în mod fundamental legate de situaflii de prezentare particulare øi nereproductibile.
Însæ ce ar fi dacæ am considera spafliile de expoziflie øi mediile construite de cætre artiøti nu drept lucruri care
sînt complet terminate la un anumit moment, ci drept entitæfli cu o istorie în curs de desfæøurare ce include øi
interpretærile, reconstrucfliile øi re-prezentærile viitoare? Din aceastæ perspectivæ, galeriile reconstruite ale
Fundafliei Barnes øi versiunea muzeului Van Abbe asupra Proun Room a lui Lissitzky, din 1923, reprezintæ fiecare
pærfli temporale separate ale unei singure instalaflii, deøi noile galerii Barnes vor fi practic în continuitate cu faza
lor anterioaræ, în vreme ce Proun Room din Olanda øi instalaflia de la Berlin a artistului au fost despærflite de 42
de ani. Øi oricît de diferite ar fi, re-crearea recentæ a instalafliei Tropicalia a lui Helio Oiticica, la Muzeul din Bronx,
devine o fazæ ulterioaræ a ceea ce a fost prezentat în 1967 la Muzeul de Artæ Modernæ din Rio.
Una dintre virtuflile acestei perspective – nu lipsitæ de multe probleme, sînt primul care admite – este aceea
cæ ne încurajeazæ sæ privim lucrærile de artæ drept produse sociale, la a cæror producflie, distribuflie øi pæstrare
contribuie, în diferite stadii, mulfli oameni. Acest aspect este, desigur, limpede mai ales în cazul artei instalafliei,
a cærei creaflie øi prezentare iniflialæ implicæ, în general, mulfli oameni care lucreazæ pentru a susfline artistul øi
a cærei ulterioaræ conservare øi reinstalare solicitæ, multor altora, cercetare, efort øi luare de decizii critice.
Un alt motiv pentru care sînt atras de perspectiva procesualæ asupra operei este aceea cæ subliniazæ un fel de
deschidere [open-endedness] pe care o asociez cu arta în general, ce include modul în care lucrærile de artæ
stimuleazæ interpretarea continuæ øi genereazæ noi sensuri în situaflii de expunere øi receptare diferite. Prelungind
convingerea lui Duchamp potrivit cæreia „actul creativ nu este performat doar de cætre artist“, avem în vedere
aici o serie potenflialmente nesfîrøitæ de sfîrøituri. 11 Mai devreme am menflionat expunerea de cætre Yoko Ono
în 1962 a instrucfliunilor ei pentru picturi, iar asemenea lucræri cu instrucfliuni – precum cele ale artistului miøcærii
Fluxus George Brecht – lasæ loc unei varietæfli nelimitate de realizæri, unei istorii potenflial deschise ce îi implicæ
deopotrivæ pe artist øi pe cei/cele care îi vor urma în realizarea acestor piese. 12 Mi se pare cæ, în multe cazuri,
procesul prezerværii artei instalafliei este apropiat de ceea ce se face cu astfel de lucræri de instrucfliuni øi cæ natura
lor deschisæ ne încurajeazæ sæ fim liberali în a atribui autenticitate re-instalafliilor øi reconstrucfliilor.
Bineînfleles cæ în general nu ne simflim liberi în raport cu constrîngerile atunci cînd, în vederea reinstalærii, înlocuim
pærflile deteriorate sau perimate sau moarte, ori atunci cînd decidem cum anume sæ fie reconfigurate piesele,
ori atunci cînd stabilim oricare dintre celelalte variabile implicate în aceastæ întreprindere. Iar credinflele noastre
cu privire la acele constrîngeri provin din nofliunile noastre referitoare la ce anume sînt aceste lucræri øi la
ce anume este o operæ de artæ, dupæ cum sugereazæ apelul la respectarea intenfliilor artistului. Iar dezbaterea
despre toate acestea – implicînd luptele cu problemele conceptuale ridicate de expunerea, colecflionarea øi
prezervarea artei moderne øi contemporane – constituie o parte importantæ a istoriei muzeelor dedicate acestei
activitæfli.
Aceastæ istorie, dupæ cum am încercat sæ aræt, a fost confruntatæ cu punerea sub semnul întrebærii a ideii înseøi
de muzeu care sæ colecflioneze noul, a naturii colecfliilor astfel realizate øi, odatæ ce întreprinderea a fost instituflionalizatæ,
a organizærii, a prezerværii øi a expunerii posesiunilor muzeului. Dar în ciuda reflecfliei serioase ce a fost
mobilizatæ în lupta cu aceste chestiuni, îmi pare cæ aceste probleme au fost nu atît rezolvate, cît dizolvate, øi
cæ aceastæ dizolvare fost o consecinflæ nu atît a reflecfliei, cît a unor presiuni mai puflin ghidate de principii înalte.
Cu toate cæ multe argumente au fost aduse de cætre protagoniøti, crearea acestor instituflii øi politicile lor de
colecflionare au fost determinate în mai micæ mæsuræ de argumentare, cît de dezvoltarea unei piefle puternice
de artæ modernæ øi contemporanæ. Øi îmi închipui cæ astfel de influenfle vor decide multe dintre chestiunile legate
de prezervarea øi re-prezentarea instalafliilor de artæ. Fiindcæ atunci cînd hotærîrile trebuie luate în zone gri –
începînd cu decizii privind cît de mult dintr-o lucrare poate fi schimbat færæ a sacrifica autenticitatea øi pînæ la
chestiuni referitoare la realizarea lucrærilor care nu au fost confecflionate niciodatæ în timpul vieflii artistului –
presiunile pieflei øi cele instituflionale stabilesc adesea rezultatul, fie direct, fie influenflînd normele øi standardele
de-a lungul timpului. Acesta reprezintæ un alt mod prin care arta øi viafla sînt relaflionate, avînd o legæturæ nu
mai puflin realæ decît aceea indicatæ de detritus, de noile materiale øi noile tehnologii care continuæ sæ îi punæ
la încercare pe conservatori. Dar, în fafla acestor presiuni, este important sæ ne reamintim faptul cæ principiile,
conceptele øi discutarea lor conteazæ, cæci acfliunile bazate pe ideile noastre despre artæ sînt cele ce aduc aceste
lucræri publicului, permiflîndu-le sæ træiascæ mai departe decît artiøtii care le-au pus în miøcare.
Traducere de Andreea Lazær
23