Descarcă revista în format PDF - idea

22
galerie. Iar Working Drawings... era de asemenea o expoziflie, adicæ ceva a cærui semnificaflie trebuie cæutatæ
deopotrivæ în istoria expozifliilor, dupæ modelul prezentærii de cætre Yoko Ono, în mai 1962, la Tokio, a mai
mult de treizeci de coli de hîrtie albæ pe care erau scrise îngrijit, în japonezæ, instrucfliuni pentru crearea lucrærilor
de artæ. 7 Dincoace erau arætate doar instrucfliuni verbale, legate cu panglici de pereflii galeriei – primul caz în
care o formæ de expoziflie transmitea prin ea însæøi perspectiva conceptualistæ potrivit cæreia ideile sînt mai importante
pentru lucrærile de artæ decît reprezentarea fizicæ a acestor idei. Precum expoziflia lui Ono, cea a lui Bochner
constituie un exemplu de expoziflie al cærei format de expunere reflectæ natura lucrærilor prezentate – în
acest caz, afirmafliile verbale øi diagramele se expuneau independent, accentuînd primatul ideilor –, întocmai
precum prezentærile clasice ale suprarealismului împrumutau forma oniricæ sau coømarescæ a lucrærilor pe care
le conflineau.
Dupæ cum sugereazæ Bochner prin Working Drawings..., dezvoltarea artei instalafliei a estompat într-o oarecare
mæsuræ delimitærile dintre opera de artæ øi expoziflie øi dintre artist øi curator. Acesta este un subiect amplu,
dar doresc sæ utilizez suprapunerea dintre instalaflii øi expoziflii pentru a aborda problemele identitæflii øi autenticitæflii
lucrærilor de artæ de tip instalaflie pe mæsuræ ce acestea suportæ schimbæri de-a lungul timpului. Fiindcæ aceastæ
chestiune a persistenflei lucrærilor de artæ în fafla inevitabilelor schimbæri ridicæ o altæ serie de probleme conceptuale
cu care muzeele de artæ modernæ øi contemporanæ se confruntæ într-o manieræ pronunflatæ, date fiind
materialele nontradiflionale utilizate øi noile tipuri de lucræri de artæ create de la începutul secolului al XX-lea
încoace. Aici problemele practice ale substituirii elementelor nesubstituibile, realizînd lucræri din instrucfliuni ori
expunînd obiecte în circumstanfle radical diferite, trimit færæ întîrziere la dileme conceptuale privind natura lucrærii
de artæ, importanfla intenfliilor artistului øi proeminenfla contextului prezentaflional.
Un aspect ce ridicæ întrebæri critice legate de posibilitatea ca o operæ de artæ sæ ræmînæ aceeaøi dupæ ce mare
parte din materialul sæu sau anumite componente au fost înlocuite este acela cæ tindem sæ înflelegem lucrærile
de artæ ca existînd într-o stare de încheiere atunci cînd ies din studio ori, în cazul instalafliilor, atunci cînd sînt
expuse pentru prima datæ. Din acest punct de vedere, orice schimbare este suspectæ øi constituie o potenflialæ
ameninflare a integritæflii øi a existenflei operei înseøi. Dacæ am începe însæ sæ consideræm lucrærile de artæ ca
fiind mai apropiate de procese în desfæøurare decît de obiecte-încheiate-la-un-anumit-moment-dat, atunci privirea
noastræ s-ar reorienta mai degrabæ cætre o istorie ce merge înainte decît spre o stare care rezistæ alterærii. 8 Bineînfleles
cæ uneori vom vrea sæ spunem cæ o operæ nu mai poate fi prezervatæ dupæ deteriorarea ei ireversibilæ,
ori atunci cînd o tehnologie anume nu mai este disponibilæ, sau dupæ ce vreun element viu dintr-o instalaflie
a murit. Însæ perspectiva lucrærii de artæ ca proces încurajeazæ o atitudine mai deschisæ øi mai experimentalæ
în adresarea inevitabilelor confruntæri cu schimbarea. Øi poate fi utilæ în lærgirea perspectivei unei persoane ca
mine, care nu este înclinatæ sæ permitæ substituflii semnificative de materiale ori componente sau chiar, în cazul
multor lucræri, contexte de expunere radical diferite. O sæ dau cîteva exemple din sfera expozifliilor re-create,
situaflii analoge re-prezentærii lucrærilor de artæ de tip instalaflie.
În ce mæ priveøte, înclinaflia iniflialæ în raport cu re-crearea expozifliilor istorice este aceea de a le considera drept
ilustræri ale prezentærilor originale. Chiar øi propusa reinstalare a galeriilor Fundafliei Barnes într-un sediu nou
din Philadelphia – departe de conacul lui Alfred Barnes din Merion, Pennsylvania – îmi pare a fi mai curînd o
ilustrare a originalului decît un caz în care aceeaøi expoziflie este mutatæ în altæ parte, lipsindu-i astfel multe dintre
caracteristicile contextuale care genereazæ ambianfla prezentærii lui Barnes însuøi. De fapt, sînt tentat sæ o
descriu, în perspectivæ, ca pe ceva asemænætor unui parc cu tema Fundaflia Barnes, nu în ultimul rînd datoritæ
mulflimilor aøteptate pe care le-ar aduna o experienflæ aøa de diferitæ, atît a operei, cît øi a expunerii, faflæ de
cea din Merion, unde numærul vizitatorilor era limitat.
Neliniøtea mea în aceastæ chestiune este legatæ de importanfla cadrelor prezentærii, a contextului fizic øi social
drept factori critici în experienfla øi semnificaflia lucrærilor de artæ. În ce ne priveøte, aceste preocupæri sînt înrædæcinate
în discufliile din jurul expozifliilor minimaliste din anii 1960. 9 Însæ fræmîntærile legate de circumstanflele receptærii
artei dateazæ de la sfîrøitul secolului al XVIII-lea, din timpul criticilor muzeului datorate lui Quatremère de Quincy,
de la atacul sæu asupra Luvrului ca loc în care lucræri scoase din situri religioase øi clasice sînt separate de contextele
care le întemeiazæ semnificafliile. 10 Øi în ciuda faptului cæ s-a susflinut cæ în epoca modernæ muzeele au
devenit destinaflia implicitæ a tuturor operelor de artæ, existæ instalaflii importante, sau prezentæri în chip de instalaflie,
al cæror sens pare sæ fie în mod esenflial dependent de amplasarea în afara institufliilor de artæ, cum este de
pildæ Store [Depozit] (1961) a lui Oldenburg, a cærei reconstrucflie într-un muzeu de artæ mi-ar pærea similaræ
unei diorame într-un muzeu de istorie naturalæ. Dar chiar øi ignorînd creaflii atît de încærcate ideologic, un numær