Descarcă revista în format PDF - idea

arhiva
Odatæ ce ideea unui muzeu de artæ modernæ a fost lansatæ, o altæ dilemæ conceptualæ s-a ivit, de vreme ce
nu era clar chiar cît de modern sau, dupæ cum am spune noi, cît de contemporan ar trebui sæ fie un astfel de
muzeu. Curînd, în cazul unui muzeu dedicat noului, care utilizeazæ filtrul avangardist al revolufliei artistice perpetue,
problema devenea aceea a duratei în care lucrærile de artæ achiziflionate pentru o atare colecflie ræmîn
adecvate acesteia. Fondat în 1929, Muzeul de Artæ Modernæ a propus o soluflie radicalæ acestei probleme: o
colecflie din care lucrærile mai vechi vor fi retrase dupæ un timp fixat dinainte, pentru a menfline actualitatea inventarului
øi pentru a face loc pieselor mai noi. 4 Metafora aleasæ de cætre Barr pentru a descrie colecflia sub acest
aspect era aceea a unui torpilor cælætorind în timp, traversînd istoria artei pentru a captura noul øi pentru a arunca
peste bord vechiul. Iar un acord între Muzeul Modern øi cel Metropolitan prevedea ca lucræri din colecflia
MoMA sæ fie cîndva mutate la Met, reverberînd relaflia dintre Luxemburg øi Luvru. Nu a fost o surprizæ cæ administratorii
de la Modern au început sæ se îngrijoreze în raport cu viitoarele daruri øi flineau sæ-øi pæstreze clienflii
regulafli – læsînd la o parte faptul cæ flineau sæ-øi pæstreze lucrærile lui Cézanne, van Gogh øi Picasso –, iar planul
a fost anulat oficial în 1953. În acest punct, MoMA øi-a pierdut unicitatea conceptului de colecflionare øi a
intrat în rîndurile institufliilor tradiflionale, încadrîndu-øi colecflia în jurul nofliunii de achiziflionare a operelor care
sæ fie pæstrate pentru totdeauna. Øi, cu o excepflie, modelul MoMA va deveni universal în rîndul muzeelor ce
colecflioneazæ artæ contemporanæ.
Acea excepflie a fost Noul Muzeu de Artæ Contemporanæ, fondat la New York în 1977 de cætre fosta curatoare
a Muzeului Whitney, Marcia Tucker. Adoptînd devotamentul faflæ de contemporaneitate pentru a exclude
permanenfla, Noul Muzeu s-a angajat sæ retragæ toate lucrærile din colecflia sa dupæ zece pînæ la douæzeci
de ani de la crearea lor. 5 Însæ pe mæsuræ ce Noul Muzeu se apropia de maturitatea instituflionalæ, aceastæ politicæ
a devenit din ce în ce mai problematicæ øi, în ciuda lipsei unui anunfl oficial, ceea ce se numea „colecflia semipermanentæ“
pare sæ fi devenit una permanentæ.
Tensiunile conceptuale pe care le-am menflionat – între un muzeu de artæ modernæ sau contemporanæ øi concepflia
tradiflionalæ asupra muzeului, între contemporaneitate øi nofliunea de colecflie permanentæ – constituiau
probleme generale cu care s-au confruntat, la începuturi, muzeele de acest tip. Însæ odatæ ce ideea acestui
gen de muzeu øi a colecfliei sale a fost acceptatæ, aceste instituflii se vor confrunta cu probleme suplimentare
ridicate de cætre schimbarea practicii artistice. Unele dintre aceste dificultæfli sînt de ordin pur practic, precum
cerinfle legate de expunere øi depozitare impuse de dimensiunile în creøtere ale lucrærilor de artæ începînd cu
cel de-al Doilea Ræzboi Mondial. Dar alte probleme practice au condus la provocæri conceptuale ulterioare,
precum chestiuni privitoare la conservare ridicate de noi tipuri de obiecte de artæ, inclusiv de instalafliile atît
de importante în producflia artisticæ recentæ.
O zonæ de dificultate se referea la organizarea de cætre muzeu a colecfliei sale, în situaflia în care artiøtii creau
lucræri care nu erau færæ ezitare categorizate potrivit unor scheme anterioare, caracteristice mediumului. Cele
mai problematice exemple au apærut în anii øaizeci øi øaptezeci, cînd practicile conceptualiste generau noi tipuri
de obiecte øi nonobiecte: o plimbare prin munfli, un pætrat de tencuialæ desprins de pe un perete, spaflii de
reclamæ în ziare, o cantitate de gaz eliberatæ într-un parc. Chiar øi atunci cînd aceste obiecte erau dorite de
cætre muzee, cum urmau ele sæ fie înflelese în structura organizaflionalæ a departamentelor curatoriale øi a sistemelor
de înregistrare? Sæ ne gîndim la Working Drawings and Other Visible Things on Paper Not Necessarily Meant
to be Viewed as Art [Desene în lucru øi alte lucruri vizibile pe hîrtie despre care nu se intenfliona în mod necesar
sæ fie væzute drept artæ] a lui Mel Bochner, prezentatæ la School of Visual Arts [Øcoala de Arte Vizuale] din
New York, în decembrie 1966, øi pe care Muzeul de Artæ Modernæ intenfliona sæ o achiziflioneze. Mai precis,
MoMA dorea sæ cumpere cele patru bibliorafturi expuse la SVA pentru biblioteca sa de cercetare. Iar aceasta
îi pærea institufliei sediul natural pentru seturile de cîte 100 de fotocopii dupæ schifle, instrucfliuni de fabricaflie,
partituri muzicale, pagini de revistæ øi diferite documente tehnice pe care Bochner le colecflionase de la artiøti
øi din surse publicate. Cu siguranflæ însæ cæ nu aøa vedea Bochner lucrurile øi acesta s-a oferit în schimb sæ doneze
bibliorafturile, în calitate de opere de artæ, muzeului. Nu s-a ajuns la niciun acord, iar dosarele i-au fost înapoiate. 6
Dar chiar presupunînd cæ MoMA ar fi acceptat acest dar, cum ar fi fost el înregistrat? Fiind vorba de fotocopii,
probabil cæ ar fi fost înregistrate ca publicaflii, însæ, desigur, dupæ standardele noastre, un loc mai potrivit ar fi
fost Departamentul de Picturæ øi Sculpturæ.
Deøi MoMA avea în vedere doar achiziflionarea celor patru bibliorafturi, lucrarea lui Bochner ar putea fi mai
degrabæ consideratæ drept o instalaflie a acestor bibliorafturi pe piedestaluri monobloc într-o cameræ curatæ,
albæ, de vreme ce semnificaflia lor provine în bunæ mæsuræ din faptul de a fi astfel expuse într-un context de
21