Descarcă revista în format PDF - idea

verso: revoluflii în oglindæ (mirroring revolutions)
(deocamdatæ doar culturale øi øtiinflifice) a marxismului în Europa, America
Latinæ øi cea de Nord, India, Japonia øi (semilegal desigur) pe teritoriul
lingvistic chinez. (Asta e o întreprindere colectivæ, marxismul nu e numai
un capriciu „al meu“, rezultatele sale contemporane sînt destul de semnificative,
chiar dacæ puflini øtiu ceva despre asta în Ungaria.)
Al doilea gînd: situaflia nu poate ræmîne cum e acuma. Dilema nu e cæ agitatori
necugetafli, ca umila-mi persoanæ, deranjeazæ sau nu pacea idilicæ de
rai (inexistent) al ortodoxiei pieflei capitaliste, ci dacæ societatea profund
nemulflumitæ, care se simte pe drept lezatæ în interesele ei de clasæ øi în conøtiinfla
sa de sine naflional-popularæ, va cæuta calea de ieøire din aceastæ situaflie
în politici revoluflionare sau contrarevoluflionare. Sæ privim în ochi realitatea:
revoltele împotriva situafliei intolerabile de acum (cf. „economia duduie“)
alimenteazæ, în Europa de Est (øi numai aici), energiile dreptei. Vezi concordatul
slovac, triumful gemenilor Kaczynski, avansul clericalismului øi al øovinismului
la noi, în Balcani øi, ceea ce e cel mai periculos, pe teritoriul fostei
Uniuni Sovietice. Conflictul principal nu e aici între statu-quo øi reforma egalizatoare
– din pæcate, poate. Chestiunea e dacæ ivirea inconturnabilæ a miøcærilor
indicînd o cale de a pæræsi sistemul capitalist o va lua înspre emancipare
sau înspre tiranie.
Reprezentanflii ordinii existente – deøi nu se øtie cît vor mai fi, formal, la putere
– sînt prinøi, în aceastæ luptæ, între douæ focuri, ceea ce e simultan dezagreabil
øi trist. Se poate avansa øi de partea lor în multe chestiuni, cel puflin
de partea acelora care nu acuzæ numai de dragul cuvintelor rasismul,
clericalismul ultramontan, ura faflæ de femei, discriminarea
rasialæ, sminteala homofobæ, ura faflæ de imigranfli, distrugerea
mediului, fenomenele de stat poliflienesc ø.a.m.d. Însæ îngrozitoarele
fenomene pe care tocmai le-am înøirat sînt doar proiecflii patologice
ale defectelor fundamentale – cosmetizate ideologic în Europa
de Est – ale ordinii existente, forme populare ale distorsiunilor suferite
de dorinflele de emancipare øi autonomie. La fel ca la începutul
secolului al XX-lea sau ca în anii ’30, adepflii umaniøti ai ordinii existente
nu sînt de niciun ajutor, deøi respect tenacitatea lor moralæ øi bunævoinfla
lor – din care învæfl multe.
Searbæda predicæ moralistæ (ca lacrimile de filistin pe care le varsæ, de pildæ,
Adam Michnik, întristat de „dominaflia banului“ øi de mercantilismul unui sistem
la ridicarea cæruia a pus øi el umærul), care pe deasupra îi mai øi jigneøte
pe cei care nu de florile mærului au devenit victimele acestor patologii, e
complet ineficace. În fine, cei ce nu voiesc contrarevoluflia trebuie sæ-øi batæ
capul cu soluflii revoluflionare.
The representatives of the present order – though it is uncertain for how long
will they be formally in power – are trapped between two extremes, and this
is rather unpleasant and regrettable. Certain things they do deserve support –
especially when they are not only verbally against racism, clericalism, sexism,
racial discrimination, homophobia, xenophobia, the destruction of the environment,
and the extreme actions of the police. Nevertheless the listed
phenomena are pathological aspects of the ideologically concealed fundamental
problems of Eastern Europe; they are only popular versions of degraded
aspirations for emancipation and autonomy. Despite their moral stance
and good intentions, which I greatly respect and follow, the humanist adherents
of the current order are just as helpless as they have been at the wake
of the twentieth century or during the thirties.
A forceless moral sermon (such as Adam Michnik’s objection to the materialism
of the system he has helped create and to the “general mercantilism”, for
instance) is simply inefficient. On top of everything else these sermons simply
hurt those who fell victims to these pathologies not because they had nothing
better to do, but because they had no choice. Those who reject counter-revolution
will have to think about revolutionary solutions.
Translated by Noémi László
Edited by Harmony Spivey and Alexandru Polgár
Traducere de Alexandru Polgár
189