Descarcă revista în format PDF - idea

programul revolufliei burghez-liberale?“ – întreabæ G. M. T. „Mæ-ndoiesc
[spune tot el]. Iar dacæ argumentele acestei cærfli sînt eronate, trebuia oare
sæ pæstræm monarhia absolutistæ, privilegiile feudale øi societatea agraræ? Cu
toate erorile lui, n-a avut oare Rousseau niciun merit în faptul cæ s-a næscut
o societate mai dreaptæ, mai civilizatæ, chiar dacæ gîndurile lui fuseseræ
asociate øi cu Teroarea?“
Aøa e. De unde øtim însæ cæ ideile lui Rousseau despre societatea burghezæ
nu pot fi susflinute? Din faptul cæ el a exprimat aceste idei. Dacæ el ar fi ræspuns
partenerilor sæi de discuflie cu acelaøi lucru pe care mi-l zice mie G. M. T.,
dacæ n-ar fi încercat sæ spunæ ceva important despre „cum ar trebui «coordonate»
[…] acfliunile individuale, în absenfla exploatærii, a alienærii øi a
opresiunii“, azi puflini i-ar cunoaøte numele.
Dragæ Gazsi, trebuie s-o spun, problema cu socialismul tæu nu este cæ el
ar fi eronat, ci cæ e gol. Singurul lucru pe care îl aflæm despre acest socialism
e cæ institufliile caracteristice societæflii „burgheze“ sînt incompatibile cu
el. Cæ ele trebuie sæ disparæ cu totul. Ceea ce vine în locul lor e înconjurat
de-o ceaflæ densæ.
Capitalism
Trebuie însæ ca ele sæ disparæ? Dupæ mine, nu. Ele sînt extrem de imperfecte,
dar sînt reprezentantele unor valori ce trebuie apærate. Ele îøi au rolul
lor în faptul cæ „s-a næscut o societate mai dreaptæ, mai civilizatæ“, pentru a
folosi turnura pe care o aplici tu lumii de dupæ Revoluflia Francezæ.
Sfera privatæ apæratæ de bastioanele drepturilor e o valoare. Ea a dat un nou
conflinut libertæflii individuale øi colective: a fæcut posibilæ separarea relafliilor
intime de raporturile impersonale, le-a acordat oamenilor suveranitatea în
lucrurile care-i privesc numai pe ei. Domnia legii e, la rîndul ei, o valoare:
ea limiteazæ capriciul în raporturile dintre stat øi masele de oameni care i
se subordoneazæ, precum øi în raporturile oamenilor între ei, fæcîndu-i pe
tofli egali în fafla legii. Tot o valoare este øi democraflia reprezentativæ: ea a
dat un conflinut politic egalitæflii prin faptul cæ numai aceia pot crea legi obligatorii
øi executabile care au fost aleøi, dintre ei înøiøi, de oameni care respectæ
legea. O valoare este øi piafla: ea a adus cu sine suveranitatea
consumatorului, a sporit libertatea în alegerea carierei øi a dat un imbold
nemaiauzit progresului tehnic.
Aud deja rîsetul batjocoritor demn de Marx. Suveranitatea consumatorului!
Pentru cei bogafli, dar nu pentru særaci. Libertate în alegerea carierei!
Pentru clasa de mijloc, nu pentru særaci, nu pentru øomeri. Progres tehnologic!
Cu industria militaræ drept avangardæ øi cu distrugerea naturii în urma lui.
Nu fac parte dintre cei care ar închide ochii la inegalitæflile sociale, la ameninflærile
ce privesc mediul înconjurætor sau la pericolele ce stau în cursa înarmærilor.
Nu aparflin nici taberei celor care cred cæ panaceul tuturor problemelor epocii
noastre stæ în dereglementarea masivæ a pieflei øi transferul majoritæflii sarcinilor
statale de partea unei piefle cît mai libere. Cînd G. M. T. nu fusese încæ socialist,
el reprezentase, la nivel înalt, versiunea aceasta idealizantæ a pieflei libere.
Ne-am aflat în polemicæ øi atunci. Dar ne aflæm în polemicæ øi acuma, cînd
propune sæ aruncæm la gunoi piafla øi proprietatea privatæ.
Nici sfera privatæ apæratæ de legi nu oferæ numai lucruri bune øi folositoare.
În societatea noastræ, cel mai aprig duøman al egalitæflii øanselor e raportul
pærinte-copil: asta propagæ de-a lungul generafliilor privilegiile øi neajunsurile
obflinute. Care e soluflia? Sæ despærflim nou-næscuflii de pærinflii lor sau sæ încercæm
sæ gæsim solufliile care ar putea echilibra neajunsurile?
will settle whether they are worth an attempt to accomplishment or not. Arguments
need to be confuted, not simply denied as a possibility.
However, even inaccurate theories can play significant roles in history. “Does
the philosophical program of the bourgeois revolution, Rousseau’s Social
Contract still hold?” – G. M. T. asks. “Hardly. But if the principles expressed
in this book are wrong, should absolutist monarchy, feudal rights, and the
obsolete agrarian society have been kept? Despite his errors, and despite the
fact that his ideas contributed to the rise of the Great Terror as well, Rousseau
certainly has his merit in heaving initiated the birth of a more righteous and
civilised society, hasn’t he?”
He most certainly did. But how do we know Rousseau’s vision of the bourgeois
society was not feasible? We know it, because he gave a detailed description of
his ideas. Had he replied to his peers the way G. M. T. has replied to me, had
he not tried to explain the ways of “ ’coordinating’ individual actions in the
absence of exploitation, alienation, and oppression”, his name were totally
unknown today.
Dear Gazsi, I need to put it straightforwardly: the problem with your ideal of
socialism is not that it is wrong, but that it is empty. The only thing we discover
about it is that it is incompatible with institutions typical to the “bourgeois”
society. Consequently the latter have to disappear. What kind of institutions
are to take their place – this issue remains totally obscure.
Capitalism
But do the institutions of “bourgeoisie” deserve perdition? I would say they
don’t. Despite their numerous imperfections, they are still bearers of substantial
values worth defending. They have contributed to the rise of “a more righteous
and civilized society” – to use your own description of the society born
after the French Revolution.
The private sphere reinforced by rights is a value. It gave new significance to
individual and social freedom: it made the separation of intimate and impersonal
relations possible, it invested individuals with sovereign rights in matters of
only their own concern. The rule of law is also a value: it reduced state authoritarianism,
and the authoritarian character of interpersonal relationships, when
it made all people equal before the law. Parliamentary democracy is a value as
well: this made the concept of equality politically significant, as it delegated the
task of making compulsory and enforceable laws to those elected by law-abiding
people. Finally, the market itself is a value: it has established the sovereignty
of consumers, it has increased the freedom to choose one’s own vocation and it
has boosted technical development in an unprecedented manner.
I can already hear the fleer worthy of Marx. Consumers’ sovereignty! For the
wealthy, never for the poor. The freedom of vocation! For the middle class, not
for the have-nots or the unemployed. Technical development! With the war
industry as a booster, and the ecological disaster as a result.
I am not of those who close their eyes to social inequality, to environmental
insecurity or to the dangers of armament either. Similarly, I have nothing to do
with those who consider the widest deregulation of the market and the transfer
of the greatest possible part of state tasks onto the freest possible market
to be the remedy to all our contemporary problems. When he was not a socialist
yet, G. M. T. stood for this version of liberalism, idealizing the free market
in writings of excellent quality. I used to argue with him then. Nevertheless,
I must argue with him yet again when he suggests we should discard market
and private property.
174